Psihism

Medicamentele psihiatrice sau psihotrope există de multă vreme şi au schimbat viaţa bolnavilor. Descope­rirea lor a dus la progresul psihiatriei, care s-a apropiat de celelalte ramuri ale medicinei.

Majoritatea moleculelor utili­zate astăzi au fost descoperite din întâmplare, iar modul lor de acţiune a fost analizat abia ulterior. Acest mod de abordare, prin încercări, frecvent în medi­cină, nu împiedică buna cunoaş­tere a modului de acţiune, a eventualelor efecte secundare şi a limitelor de utilizare a medica­mentelor psihotrope.

Se presupune că un mare număr de tulburări mintale ar avea o cauză biologică, ceea ce explică şi justifică utilizarea medicamen­telor pentru a…

Tratamentul tulburărilor de anxietate urmăreşte obtinerea unei vindecări rapide, pentru a evita o agravare a bolii şi complicaţii precum depresia sau alcoolismul.

Este de dorit o luare sub obser­vaţie rapidă a bolii. Atunci când tulburările de anxietate se dez­voltă timp de mai mulţi ani, vindecarea este încă posibilă, dar bolnavul trebuie să accepte să urmeze un tratament prelungit. Tratamentul, care asociază cel mai adesea medicamente şi psi­hoterapie, variază în funcţie de tulburarea de anxietate pe care o prezintă bolnavul.

Această tulburare a fost recunoscută şi izolată de alte dereglări anxioase, din cauza sensibilităţii sale deose­bite la anumite medicamente (antidepresivele). Tratamentul ei este înainte de toate medical şi poate…

La copil, autismul se mani­festă, în general, înaintea vâr­stei de 30 de luni şi, cel mai adesea, în cursul primului an de viaţă. Prima manifestare este refuzul mângâierilor sau chiar al oricărei atingeri. In general, copilul autist este prea liniştit, pasiv şi solitar.

El pare a nu vedea pe nimeni şi nimic din jur, sau înţelege greşit. Şi mai tulburător, nu ştie să surâdă. Foarte distant chiar şi cu părinţii, evită pri­virile şi preferă să stea singur. Indiferent la regulile sociale şi la sentimentele celorlalţi, se interesează mai mult de obiecte decât de persoane.

Opune o rezistenţă acerbă faţă de…

Autismul este o tulburare gravă a dezvoltării psi­hice care îl împiedică pe copil să comunice cu alţii şi îl condamnă adeseori să trăiască închis în sine.

Autismul este rar: el afectează 2-4 copii din circa 10.000. In general, este întâlnit de trei ori mai mult la băieţi decât la fete şi pare răspândit în clasele sociale cu un nivel de trai mai ridicat. Boala consti­tuie o foarte gravă tulburare de comportament, pentru că perturbă ansamblul funcţii­lor psihologice fundamen­tale ale copilului.

Boală cronică, autismul necesită internarea copilului, recurgerea la aşezăminte specializate, în care este luat în îngrijire de către o echipă multidisciplinară (socioeducativă şi psihoterapeutică). Această îngrijire poate să fie completată, dacă…

Oricine poate avea halucinaţii. Dar acestea se manifestă mai ales în cazul anumitor boli mintale sau neurologice. Persoana normală. Studiile au arătat că 5% dintre persoanele aşa-zise normale au halucinaţii în anumite situaţii. Cel mai adesea este vorba de o stare apropiată de reverie, în cursul căreia persoana îşi lasă imaginaţia să o ia razna. Schizofrenia. Halucinaţiile sunt foarte frecvente în această boală: în jur de 50% dintre schizofrenici au halucinaţii, mai ales auditive şi intrapsihice. Delirurile cronice. Rare în paranoia, ele constituie esenţialul unei boli numite psihoză halucinatorie cronică. Cele cinci simţuri (gust, văz, miros, auz, tactil) intervin în aceste…

Halucinaţiile sunt percepţii de obiecte şi voci care nu există în realitate. Aceste fenomene patologice pot apărea pe parcursul a diferite boli psihice şi neurologice.

Indiferent dacă sunt auditive sau vizuale, halucinaţiile însoţesc adesea tulburările mintale sau neurologice.

PRINCIPALELE TIPURI DE HALUCINAŢII

Principalele halucinaţii sunt auditive, intrapsihice sau vizuale. Con­ţinutul lor depinde în mod esenţial de povestea bolnavului. Prezenţa lor este patologică şi cere o supra­veghere medicală.

Halucinaţiile auditive. Cel mai adesea, bolnavul aude voci. Cuvin­tele sunt percepute ca şi cum ele ar fi cu adevărat pronun­ţate de către cineva. Vocea este uneori recunoscută, identificată şi localizată în spaţiu. Ea pro­nunţă cuvinte ostile (ameninţări, insulte, injurii) sau binevoitoare şi dă multe sfaturi care…