SIMPTOME AUTISM
La copil, autismul se manifestă, în general, înaintea vârstei de 30 de luni şi, cel mai adesea, în cursul primului an de viaţă. Prima manifestare este refuzul mângâierilor sau chiar al oricărei atingeri. In general, copilul autist este prea liniştit, pasiv şi solitar.
El pare a nu vedea pe nimeni şi nimic din jur, sau înţelege greşit. Şi mai tulburător, nu ştie să surâdă. Foarte distant chiar şi cu părinţii, evită privirile şi preferă să stea singur. Indiferent la regulile sociale şi la sentimentele celorlalţi, se interesează mai mult de obiecte decât de persoane.
Opune o rezistenţă acerbă faţă de cea mai mică schimbare, concretizată prin ţipete şi plânsete, şi reacţionează printr-o iritare excesivă, chiar violentă, când se află într-o situaţie nouă sau când este deranjat din activităţile sale.
Nu manifestă niciun fel de interes faţă de imaginea sa în oglindă. Activitatea lui este adeseori stereotipă: reproduce necontenit gesturi cu obiecte diferite (pietricică, sfoară), sau repetă aceleaşi mişcări (îşi trosneşte degetele, se joacă îndelung cu mâinile). De multe ori, este obsedat de un subiect particular, singular şi se ataşează excesiv de unele ritualuri de joacă, de unele obiecte sau de unele colecţii bizare. Uneori, adoptă comportamente stranii: merge în vârful degetelor, timp de mai multe clipe îşi răsuceşte degetele, se balansează îndelung, se plesneşte sau chiar se mutilează. Activitatea sa poate fi, de asemenea, întreruptă de perioade de agitaţie.
Trăsătura dominantă a bolnavului este reducerea extremă a comunicării, care poate ajunge până la absenţa ei totală. întârzierea vorbirii este foarte frecventă: copilul înţelege greu cuvintele care i se spun, inventează cuvinte şi repetă ceea ce aude. Când ajunge, în sfârşit, să dobândească capacitatea de a vorbi, vocabularul lui rămâne foarte limitat. Dezvoltarea intelectuală începe să-şi încetinească ritmul, ceea ce face adeseori dificilă, sau imposibilă, orice deprindere. In ciuda tuturor acestor simptome, aspectul fizic al copilului, ca şi coordonarea sa musculară sunt normale.
O ORIGINE DISCUTATĂ
Autismul, care înseamnă „închidere în sine”, este un fenomen a cărui origine este insuficient elucidată, în pofida teoriilor şi studiilor care au fost întreprinse asupra sus-numitei boli. Anumite cazuri de autism ar avea o origine genetică sau biochimică care ar genera funcţionarea anormală a creierului. Alte cazuri ar putea fi legate de situaţii patologice: familii care prezintă tulburări psihiatrice mai mult sau mai puţin importante.
TRATAMENT AUTISM
Tratamentul nu poate fi făcut decât într-un mediu specializat, cu o echipă medicală pluridisciplinară. El se bazează pe o îngrijire educativă şi psihoterapeutică. Copilul trece astfel prin învăţarea vorbirii sau prin reeducarea limbajului (ortofonie) şi prin şedinţe de psihomotricitate.
Terapia vizând înlocuirea unui comportament neadaptat printr-altul adaptat este asociată uneori cu această preluare spre îngrijire, pentru a se evita automutilarea (izbiri cu capul de perete, muşcături). Prognosticul depinde de nivelul intelectual al copilului şi de dobândirea vorbirii. Această boală, puţin accesibilă tratamentelor, nu-i permite pacientului, întotdeauna, dobândirea independenţei. Numai aproximativ unu din şase copii autişti reuşeşte să devină autonom.
