Migrena comuna
Forma de migrena care se constata in circa 80% din cazuri a fost denumita migrena comuna.
Migrena comuna apare ca o durere de cap, cu debut brutal, cefaleea avand o topografie unilaterala si, in general, fronto parietala (fruntea). Este insotita, in multe cazuri, de foto-fobie, greturi si astenie.
Chiar daca aceasta migrena evolueaza asemanator, factorii pot fi diferiti: de la factori alimentari, nervosi si pana la factori toxici.
Durata crizei nu depaseste 12-24, sau maximum 36 de ore, dupa disparitia sa pacientul fiind complet restabilit.
Accesul de migrena debuteaza brusc, mai ales dimineata.
Migrena comuna este, de cele mai multe ori, precedata de semne prodromale, dintre care cele mai des intalnite sunt:
– manifestari psihice: irascibilitate, tendinta de izolare sau, din contra, stari de euforie sau logoree;
– manifestari neurologice: astenie marcata, hiperestezie la factori de mediu: zgomot, lumina, miros;
– manifestari digestive: scaderea apetitului pana la anorexie, tulburari ale tranzitului intestinal, limba saburala, polipsie;
– tulburari diverse: congestia conjunctivelor bulbare, ochi lucitori, senzatie de nas infundat.
Aceasta durere de cap este, de regula, fronto-orbitala, cu o intensitate maxima in fundul orbitei. Insotind durerea in forma comuna, apar fotofobia si varsaturile.
Lichidul de la varsaturi contine alimente nedigerate care au fost ingerate cu 12-24 ore in urma. In general, dupa varsaturi durerea dispare.
Despre migrena – Examenul clinic
Bolnavul cu migrena comuna evidentiaza urmatoarele modificari obiective: paloarea tegumentelor si a mucoasei, limba saburala, miros neplacut al respiratiei, constipatie si scaderea numarului de emisii de urina.
Despre migrena – Examene complementare
– modificari hematologice
– modificari bioumorale
– modificari ale fundului ochilor
– modificari ale lichidului cefalorahidian
– modificari electroencefalografice
Despre migrena – Migrena oftalmoplegica
Migrena oftalmoplegica – Aceasta forma de migrena are, ca particularitati, manifestari clinice ale accesului de migrena al unor tulburari oculare, produsa prin paralizia musculaturii oculare.
Aceste tulburari au, ca expresie clinica, cauze organice. Dintre acestea, au fost identificate: tumori ale nervilor globului ocular, tumori cerebrale, hemoragii cerebromeningiene, meningite, anevrisme arteriale cerebrale, tromboze.
Totusi migrena oftalmoplegica este o forma rar inalnita.
Medicatia analgetica-antinervalgica
In functie de particularitatile individuale, fiecare bolnav are unul sau mai multe preparate antinevralgice.
Studiind datele neurofizice de fizicopatologia articulatiei cerebrale si de farmocologie se poate conchide ca actiunea antimigrenoasa a substantelor analgetice se datoreaza cel putin unui numar de trei factori:
– suprimarea durerii de cap-actiunea analgetica;
– stimularea nervos-centrala, cu interesarea speciala a cortexului si a centrilor subcorticali;
– modificari reactive vegetative in special a celei vasculare meningocerebrale.
Suprimarea durerii de cap reprezinta actiunea principala a substantelor analgetice, antipireice. Acestea, in general, fac ca migrena sa dispara printr-un somn indus.
Actiunea simulanta a sistemului nervos
In general, initial in doze mici ca prima manifestare din partea sistemului nervos central, substantele analgetice-antipireice, produc o discreta stare de euforie, cu senzatii de bine care contribuie la redresarea bolnavului.
In doze mai mari, la care bolnavii de migrena sunt tentati sa faca apel, stare de euforie se transforma in stare de excitatie.
Logoreea, agitatia psihomotorie, hiperexcitabilitatea neuripsihica, constatate la unii dintre bolnavi dupa suprimarea accesului de migrena reprezinta efectele secundare ale substantelor analgetice folosite de acestia.
Dupa administrarea unor preparate antinevralgice in doze mari, bolnavii prezinta hiperexcitabilitate, hiperemotivitate, insomnie, agiatie psihomotorie.
Modificarea reactivitatii vegetative
Influenta reactivitatii vasculare meningocerebrale, produsa prin mecanismul vegetativ, contribuie si ea la suprimarea accesului de migrena.
Dintre substantele analgetice-antipireica care se folosesc in scop antimigrenos, cateva sunt:
– acidul acetilisalicilic,
– aminofenaona,
– fenibutazona,
– salicilamida,
– fenacitina,
– paracetamolul etc.
Medicatia se da conform specificatiei medicului specialist care are competenta necesara de a diagnostica cefalee migrenoasa, deoarece aceasta medicatie poate sa aiba reactii adverse care sa afecteze sistemul nervos si sistemul digestiv.
Una dintre metodele mai putin traditionale de a combate migrenele este acupunctura (Metoda straveche, a carei geneza se afla in medicina extrem-orientala).
Alti factori cauzatori de migrene sunt de ordin genetic. Intr-un lot de bolnavi studiati, se constata ca antecedentele familiale de la 50-90% dintre acestia, cazurile de migrena sunt de la una pana la a treia generatie in urma.
Alergiile sunt si ele factori de durere migrenoasa.
Incidenta mai mare a migrenelor la sexul femeiesc in raport cu cel masculin a fost elucidata din punct de vedere fiziopatologic si biochimic.
Producerea migrenelor la sexul femeiesc se datoreaza, in afara glandelor genitale feminine, si tiroidei, ovarului, axului hipofizo-suprarenalian, paratiroidelor.
Factorul ovarian a fost primul sesizat, data fiind frecventa mare a acceselor de migrena, in legatura cu ciclul menstrual, pana la aparitia premenopauzei pana la menopauza.
Hipertiroidia mai putin, dar insuficienta tiroidiana are o mare implicatie patologica cu migrena.
S-a demonstrat ca si paratiroidele sunt implicate in producerea migrenelor, odata cu constatarea unui numar mare de migrenosi printre persoanele cu spasmofilie.
Perturbarea activitatii functionale a axului hipofizo-suprarenalian, evidentiata prin modificari urinare si cresterea 17-cetosteroizilor sanguini si urinari, poate fi o tulburare hormonala primara, cat si una secundara stresului la care este expus bolnavul in timpul accesului de migrena.
Descrisa ca cefalee unilaterala, periodica, cu manifestari prodromale, in special vizuale si digestive, uneori ereditara, migrena apare inca din cele mai vechi scrieri medicale.
Menajarea personalitatii bolnavului cu migrena constituie imperativul major al terapeuticii antimigrenoase, acesti bolnavi fiind sensibili la suferinta proprie, hiperemotivi, hiperactivi, cu o activitate functionala corticala in care predomina procesul de excitatie.
Pastrarea integrala a particularitatii psiho-emotionale, care defineste „psihologia migrenosului” si evitarea implicatiilor pe care migrena le poate avea asupra bolnavului, contribuie la suprimarea suferintei si la mentionarea la nivel inalt a performantelor si realizarilor acestor persoane.
4 comentarii
Pings and Trackbacks