ADN
Analiza ADN a ajutat la rezolvarea a nenumarate cazuri de catre criminalisti, mass-media de pretutindeni abundand in exemple. Acest aspect e usor de inteles tinand cont de faptul ca sunt o sumedenie de campuri de aplicare ale acestora.
Utilizarea analizei ADN
Amprenta genetica este utilizata atat in clasicul test de paternitate si procedura de comparare a ADN-ului suspectului cu cel extras din probele biologice de la locul savarsirii unei infractiuni, cat si in identificarea cadavrelor, indeosebi in cazul unor catastrofe. De asemenea, in controlul anti-doping este solicitata si analiza urinei, adica ADN-ul celui acuzat, ca dovada ca nu a fost înlocuita proba de urina si ca aceasta apartine persoanei in cauza.
Prin proba ADN se realizeaza, de fapt, buletinul de identitate moleculara a fiecarui individ uman, el insusi un unicat in intreaga populatie a globului. Pentru realizarea sa se extrage ADN de la cel analizat.
Cel mai usor este extras ADN-ul din sange, dar, in conditii de cercetare criminalistica, ADN-ul se extrage din oricare sursa biologica identificata la locul crimei (sange, sperma, bucati de piele ramase sub unghiile victimei, fire de par etc.).
Tipuri de probe ce pot fi supuse analizei ADN
– sange sau pete de sange;
– sperma sau pete care contin sperma;
– tesuturi biologice sau celule transferate pe obiecte (prin operatia de frecare sau de atingere);
– tesut osos;
– fire de par cu foliculi;
Scurt istoric al analizei ADN
Prima pagina a istoriei utilizarii analizei ADN a fost scrisa in Anglia. Confruntandu-se cu o serie de violuri cu autor necunoscut, politia engleza a reusit sa stabileasca faptul ca violatorul era locuitor dintr-o anumita zona a tarii.
Urmatorul pas l-a constituit chemarea tuturor barbatilor in respectiva zona pentru efectuarea analizei ADN, urmarea firesca fiind aceea de excludere din cercul suspectilor a tuturor persoanelor a caror ADN nu se potrivea cu cel al violatorului. Desigur, au existat si absenti, aspect care a ridicat suspiciunea politistilor. Dupa o saptamana, autorul violurilor s-a prezentat si el la politie, convins fiind ca nu poate fi descoperit. Analiza ADN i-a dovedit contrariul. Deci, pionieratul in probatiunea unor infractiuni cu ajutorul amprentei genetice apartine politiei engleze.
Dar acesta n-ar fi fost posibil fara aportul insemnat al unor cercetatori dedicati. Lui Osvald Avery ii revine meritul de a fi stabilit rolul componentei celulare ADN in transmiterea caracterelor ereditare, acest eveniment intamplandu-se in anul 1944.
In anul 1953 biochimistul american James D. Watson si britanicul biofizican Francis Crick au publicat prima descriere a structurii ADN-ului. Modelul lor s-a dovedit atat de important pentru intelegerea sintezei ADN-ului, incat au primit premiul Nobel pentru medicina.
ADN-ul, cartea de identitate moleculara a individului
Se impune mentionarea catorva amanunte despre ADN. După cum se stie, celula este unitatea structurala si functionala a tuturor organismelor vii si, implicit, a corpului uman. In fiecare celula din corpul nostru se gaseste informatia genetica inmagazinata in cromozomi sub forma acizilor nucleici, adica ADN sau acid deoxiribonucleic. Aceasta informatie genetica este transmisa partial mai departe urmasilor. Prin urmare, cromozomii sunt purtatorii informatiei genetice. ADN-ul este suportul ereditatii, fiind absolut unic pentru fiecare individ.
Fiecare om este o entitate aparte, specifica, diferita de la individ la individ sau, altfel spus, fiecare este unic ca individ. Nu exista doua amprente genetice identice, exceptie facand doar cele provenind de la adevaratii gemeni, univitelini.
Gradul de identificare aproape de absolut, cantitatea de proba foarte mica si timpul relativ mic de efectuare a analizei reprezinta doar cateva dintre nenumaratele avantajele ale amprentei genetice.Astazi este posibila identificarea infractorilor prin stabilirea profilului lor genetic, pornindu-se de la cantitati infinitezecimale de materii biologice, depuse in ampul infractional.
Puterea informativa a tehnologiei ADN ii confera acesteia calitatea de instrument inalt performant, capabil sa puna la dispozitia organelor de ancheta si a magistratilor elemente de natura sa asigure deplina obiectivitate a actului de justitie.
