Cu timpul, efectele fumatului duc la reducerea capacităţii plămânilor şi afectează mecanismele lor de apărare, expunând organismul la atacul diferitelor boli. In aceeaşi măsură în care este periculos pentru aparatul cardiovascular, fumatul afectează şi plămânii.
PLĂMÂNII
Cei doi plămâni sunt situaţi sub grilajul costal şi înconjoară inima. Ei funcţionează ca nişte recipiente terminale, care captează aerul din căile respiratorii şi astfel oxigenul poate trece din plămâni în sânge. Oxigenul este transportat apoi în întreg corpul, iar produşii de degradare, cum ar fi bioxidul de carbon, sunt returnaţi către plămâni şi eliminaţi prin expiraţie.
In imagine se vede un plămân sănătos (în partea de sus a imaginii) şi un plămân bolnav, ai unui fumător (in partea de jos a imaginii). Gudroanele conţinute în fumul de tutun au modificat semnificativ culoarea plămânului.
Pentru a preveni pătrunderea în plămâni a corpilor străini, cum ar fi praful sau polenul, căile respiratorii sunt căptuşite cu un strat de celule specializate, acoperite de cili (proiecţii ca firul de păr). Aceste celule menţin o mişcare continuă, asemenea unui val, astfel încât particulele potenţial periculoase să fie îndepărtate din căile respiratorii şi din plămâni, către exterior. Mecanismul tusei ajută şi el la eliminarea particulelor străine de la nivelul plămânilor.
AFECTAREA FUNCŢIEI PULMONARE
Fumatul inhibă mecanismele de protecţie ale plămânilor. In primul rând reduce răspunsul organismului la fum, astfel persoanele care fumează nu mai tuşesc atunci când fumează o ţigară, aşa cum s-ar întâmpla dacă ar inhala, în mod normal, un fum înţepător.
In al doilea rând, celulele ciliate se mişcă mult mai încet, deoarece sunt paralizate de toxinele din tutun. Din acest motiv substanţele dăunătoare conţine de ţigarete sunt capabile să se depună la nivelul plămânilor, reducând capacitatea acestor organe vitale şi punând astfel în pericol întregul organism.
Pe măsură ce substanţele dăunătoare se depun, membrana mucoasă a plămânilor produce din ce în ce mai mult mucus (cunoscut sub termenul popular de flegmă). Gudronul, scrumul şi flegma se acumulează în micii saci din plămâni, redu-cându-le capacitatea şi provocând dispnee gravă.
REDUCEREA RĂSPUNSULUI IMUN
Fumatul afectează şi leucocitele din sânge, care, în mod normal, ar fi distrus şi eliminat bacteriile din plămâni. Aceasta înseamnă că plămânii sunt mai predispuşi la infecţii.
In acest mod, fumatul face ca organismul să fie expus unui număr mai mare de corpi străini dăunători sănătăţii, în timp ce mecanismele normale de apărare şi combatere a bolilor sunt grav afectate.
