Forcepsul. Este aplicat sub anestezie generală sau peridu- rală. Cele două ramuri articulate, în formă de lingură, se sprijină pe pomeţii copilului. Medicul pune lingurile când capul deja a început să iasă, dar s-a blocat în bazin; apoi îl trage încet pentru a-l ghida şi a-l face să treacă de perineu.
Uneori, forcepsul lasă urme pe obraji sau pe craniul copilului. El poate provoca, de asemenea, o scurgere sangvină, un cefalohematom, din cauza ruperii unor mici vase de sânge. După două sau trei zile nu se mai vede nimic.
Ventuza obstetricală. Poate provoca un uşor edem, numit bosă serosangvină. Este o leziune benignă, care dispare spontan, fără nici o sechelă.
VENTUZA OBSTETRICALĂ
Este o cupă mică de plastic, suplă, folosită la extragerea copilului, în caz de naştere dificilă. Această ventuză este aplicată pe creştetul capului copilului şi medicul trage încet, exact în momentul unei contracţii. Această tehnică de ghidaj a copilului în bazin este mai puţin traumatizantă decât forcepsul, pentru că ţesuturile materne se rup mai puţin.
EPIZIOTOMIA Şl URMĂRILE El
Ţesuturile asupra cărora s-au făcut incizii sunt cusute după terminarea naşterii. Intervenţia are loc sub anestezie locală, numai dacă nu vă aflaţi deja sub anestezie peridurală. Vaginul şi perineul sunt suturate cu un fir care se absoarbe. Pielea este uneori cusută cu un fir ce trebuie scos după cinci zile. Cicatricea poate fi dureroasă câteva zile. Pentru a evita infectarea, este necesar să respectaţi o igienă foarte riguroasă (spălarea organelor genitale cu apă şi săpun neutru de fiecare dată când urinaţi). Pentru ca cicatrizarea să se producă rapid, urmăriţi ca pielea perineului să fie mereu uscată.
V-aţi văzut, în sfârşit, copilul. L-aţi auzit scoţând primul ţipăt, şi moaşa vi l-a pus pe pântec. Pielea lui este acoperită de o peliculă albicioasă, de lichid amniotic sau de sânge.
Acum urmează să fie tăiată definitiv legătura care v-a unit cu el. Pentru aceasta, două pense sunt prinse de cordonul ombilical, pe care moaşa sau, dacă doriţi, dumneavoastră, ori tatăl, îl va secţiona la câţiva centimetri de copil. După o săptămână nu va rămâne decât o cicatrice: buricul. începeţi să vă odihniţi puţin.
Moaşa vă supraveghează tensiunea arterială, temperatura, sângerările şi uterul. Căci va trebui acum să eliminaţi placenta. In mod normal, ca urmare a unor mici contracţii, aceasta se desprinde de la sine şi ultima fază a naşterii este spontană.
In momentul ieşirii ei, placenta este examinată cu atenţie de către echipa medicală. Dacă un fragment a rămas în uter, va trebui să înceapă căutarea lui. Este faza numită controlul uterin, în care, sub anestezie, medicul îşi introduce mâna în uter pentru a căuta resturile placentei.
