Semnul cel mai vizibil este paloarea chipului, a palmelor, a buzelor şi a limbii. Copilul nu prea are poftă de mâncare şi suferă de o oboseală ce apare la efort (anemie moderată) sau în repaus (anemie severă). Alte simptome vizibile: unghii fragile şi care se rup uşor, păr rar şi cu fire subţiri.
Uneori, comportamentul alimentar al copilului se modifică. Diagnosticul de anemie este stabilit când procentul de hemoglobină din sânge este foarte mic.
Un examen sangvin simplu – numărarea componentelor formulei hemoleucocitare, practicată plecând de la un eşantion de sânge – măsoară volumul şi conţinutul în hemoglobină al globulelor roşii şi permite adeseori să se determine originea anemiei. O prelevare de sânge poate indica, de asemenea, prezenţa globulelor roşii mai mici decât globula normală. Când cauza nu este definită sau nu este legată de o carenţă alimentară, trebuie să fie efectuate alte examene pentru a depista originea afecţiunii.
TRATAMENT
Tratamentul, cu preparate cu fier, în doze mari, pe gură, este de lungă durată (în jur de trei luni). O analiză a sângelui va permite confirmarea vindecării. In general, trebuie mai întâi căutată şi tratată cauza anemiei şi apoi reconstituite rezervele de fier. Câteodată, este foarte bine să se administreze sugarilor un tratament preventiv în acest sens.
Fierul se găseşte în numeroase alimente (ficat, pâine integrală, fasole uscată, mazăre, carne roşie, peşte, spanac, nuci). In medie, majoritatea regimurilor alimentare conţin suficiente cantităţi de fier, dar femeii însărcinate, de exemplu, i se pot prescrie suplimente.
NEVOIA DE FIER
Sugari şi copii până la 11 ani – 0,1 mg pe kg de greutate
Adolescenţi:
– fete de la 1,6 la 1,8 mg
– băieţi 1,5 mg
