Orice anomalie care afectează unul dintre aceste simţuri are efecte asupra celuilalt, întrucât simţim alimentele pe care le introducem în cavitatea bucală şi prin partea posterioară a nasului, cu care gura comunică.
Pentru a ajunge la organele recepÂtoare ale gustului ÅŸi mirosului, moleculele în cauză trebuie să fie dizolvate în mucusul nazal sau în salivă. Orice degradare a mucusului sau a salivei atrage după sine o modificare a senzaÅ£iilor resimtite.
PIERDEREA MIROSULUI
Pierderea mirosului sau anosmia poate fi totală sau parÅ£ială, temÂporară sau permanentă. Poate, de asemenea, afecta o singură parte a nasului sau poate implica doar anumite mirosuri.
Cauzele pierÂderii mirosului sunt variate. Anosmia de transmisie. Aceasta poate fi provocată de ventilarea defectuoasă a foselor nazale, ceea ce împiedică molecula odorantă să ajungă la organele senzoriale. Pot fi responsabili pentru acest defect o eventuală răceală, o rinită acută sau cronică, o sinuzită, un polip nazal, precum ÅŸi abuzul de tutun.
In acest caz de anosmie, aÅŸa-zisă de transmisie, pierderea mirosului este vindecată prin tratament local sau prin mediÂcamente adecvate pentru fiecare dintre aceste afecÅ£iuni în parte. Anosmia de percepÅ£ie. Poate ficauzată de distrugerea organelor senzoriale în sine.
Acest tip de anosmie, aÅŸa-zisă de percepÅ£ie, poate fi cauzată de o tumoră benignă (meningiom), care răÂneÅŸte nervul mirosului (nervul olfactiv), de o tumoră malignă care atinge rinofaringele sau lobul frontal al creierului.
