Ţesutul muscular reprezintă aproximativ jumătate din greutatea corpului şi funcţionează permanent, la nivelul scheletului, ca să facă inima să bată, sau ca să permită trecerea alimentelor prin intestin.
Muşchiul este ţesutul capabil să se contracte. Sunt două tipuri de muşchi: cei voluntari şi cei involuntari. Contracţia muşchilor voluntari sau scheletici poate fi controlată conştient. Acest tip de muşchi este legat de părţi ale scheletului şi produce mişcarea fizică.
MUŞCHII INVOLUNTARI
Muşchii involuntari nu sunt sub controlul conştient al creierului. Ei sunt controlaţi automat de o parte a sistemului nervos şi se află în alte părţi ale corpului decât scheletul. Inima, de exemplu, este constituită din muşchi involuntari, a căror funcţionare nu are nevoie de conştientizarea efortului de contracţie.
MUŞCHII VOLUNTARI
Muşchii care mişcă oasele sunt cunoscuţi sub numele de muşchi striaţi, datorita aspectului lor striat, la microscop. Constau din benzi de fibre întrepătrunse strâns, fiecare fibră fiind formată dintr-o singură celula, multinucleată, care se întinde de la un capăt la altul al muşchiului. Fiecare fibră este alcătuită din multe benzi subţiri şi lungi, numite miofibrile. Acestea, la rândul lor, sunt alcătuite din două feluri de filamente subţiri, întrepătrunse, cele de actină şi cele de miozină. Ele dau aspectul striat la muşchiului. Benzile învecinate de miofibrile se aranjează în aşa fel încât fibra în ansamblu pare striată.
Contractia musculara
Un muşchi se contractă când este stimulat de un impuls nervos, care declanşează procese chimice complexe in fibrele musculare. Fiecare grup de filamente se află intr-un compartiment mic, numit sarcomer, în care filamentele fine de actină sunt legate la capete întro ele. Filamentele groase de miozină se găsesc între cele de actină, la mijlocul sarcomerului.
Când sunt aprovizionate cu energie de obicei obţinută din glicogen („amidon animal”) depozitat in muşchi ele formează legături chimice cu filamentele de actina şi aceste punţi sunt rupte permanent şi refăcute în continuare. In acest fel, filamentele de miozină pătrund între filamentele de actina ca nişte clichete, având ca rezultat scurtarea şi ingroşarea întregului sarcomer.
Când muşchiul nu mai este stimulat, legăturile chimice se rup. Punţile dintre filamente nu se mai formează şi muşchiul se relaxează.
Contracţia unui muşchi opus intmde filamentele şi aceasta se declanşează prin eliberarea unei substanţe chimice, numită acetilcolină, care este eliberată de terminaţiile nervoase şi este captată de anumiţi receptori din muşchi. Atâta timp cât acetilcolina este prezentă în aceste zone, muşchiul rămâne contractat.
