Schizofrenia este o boală psihică diagnosticată în cazul persoanelor ale căror gânduri devin desprinse de realitate, ducând la comportamente iraţionale şi la tulburarea stărilor emoţionale. Termenul se referă la o gamă largă de simptome. Iniţial, simptomatologia poate fi confundată cu alte tulburări psihice sau familia celui afectat îl poate suspecta de consum de droguri. în unele cazuri persoana poate părea doar mai tensionată decât de obicei.
Simptomatologia se poateîmpărţi în două grupe: negativă (atunci când dispare comportamentul normal) şi pozitivă (atunci când apar experienţe anormale).
SIMPTOMATOLOGIA NEGATIVĂ
Simptomele negative tind să apară la cei afectaţi de-a lungul unei perioade lungi de timp şi includ:
Insomnie, ce duce la oboseală; Dificultăţi în concentrare; S8 Probleme în menţinerea relaţiilor de prietenie;
Pierderea motivaţiei şi o lipsă de interes faţă de aspectul fizic.
SIMPTOMATOLOGIA POZITIVĂ
Simptomele pozitive apar de obicei în cadrul episoadelor acute severe.
Indivizii afectaţi pot avea gândire dezorganizată, ce generează confuzie şi o serie de gânduri delirante ce îi fac să creadă că:
Vorbele sau comportamentul altor persoane au o semnificaţie specială pentru ei;
Sunt ţinta unor persecuţii (aceste idei paranoide determină sentimente de teamă şi anxietate);
Suferă de o anumită boală sau disfuncţie corporală; $ Comportamentul lor este controlat şi gândurile lor pot fi citite de alte persoane.
Vocile pe care le aud uneori, prin care de multe ori primesc indicaţii specifice, sunt reale; oricum, cei afectaţi nu sunt integraţi în realitate. Persoanele cu schizofrenie au un simţ al realităţii distorsionat şi pot auzi voci. Această formă de afectare psihică poate duce la izolare şi retragerea din viaţa socială.
Cauze-Cauza precisă a schizofreniei nu este cunoscută, dar pare să fie vorba de o combinaţie de factori.
LEGĂTURA GENETICĂ Schizofrenia are o componentă ereditară, ceea ce indică faptul că problema ar putea fi genetică. Dacă unul dintre părinţi suferă de această boală, copiii au şanse cu 12 la sută mai mari de a face şi ei boala. Riscul creşte la 39 la sută atunci când ambii părinţi suferă de această boală.
Diagnostic-Dacă o persoană manifestă un comportament nefiresc, membrii familiei sau prietenii ar putea să contacteze, îngrijoraţi fiind, medicul de familie pentru o evaluare.
Examenul fizic – Este necesar un examen fizic şi recoltarea unor probe de sânge şi de urină, pentru a exclude posibilitatea abuzului de alcool sau cea a consumului de droguri, care ar putea determina simptomatologia. Medicul de familie ar putea urmări, în discuţia cu pacientul, existenţa unor gânduri nefireşti, delirante.
Trimiterea la psihiatru – Dacă este necesară părerea unui medic specialist, medicul de familie va da o trimitere pacientului către medicul psihiatru. înainte de a pune un diagnostic precis, trebuie să existe dovada că tulburările au persistat cel puţin pe o perioadă de şase luni. Este important ca diagnosticul să fie pus cât mai precoce, deoarece răspunsul la tratamentul medicamentos este mai bun.
Un comentariu
Pings and Trackbacks