Anestezie spinală si epidurala2 comentarii

Anesteziştii efectuează anestezie spinală la pacienţii supuşi intervenţiilor chirurgicale la nivelul porţiunii inferioare a corpului sau a membrelor inferioare. Metoda de efectuare este similară unei epidurale, dar sediul injectării este diferit.

La fel ca în cazul unei epidurale, anestezia spinală reprezintă o formă de anestezie regională care acţionează prin anestezierea rădă­cinilor nervoase principale care iau naştere de la nivelul măduvei spi­nării. Aceşti nervi spinali transmit impulsurile senzoriale de la nivelul pielii şi a ţesuturilor mai profunde, precum şi impulsurile nervoase către muşchi, destinate menţinerii tonusului şi forţei acestora.

LOCUL DE EFECTUARE a anesteziei spinale

Anestezia spinală implică injectarea unui mic volum (circa 3 ml) de anes­tezic localîn spaţiul subarahnoidian – cavitatea plină cu lichid care încon­joară creierul şi măduva spinării. Lichidul existent în acest spaţiu este lichidul cefalorahidian (LCR).

APLICAŢII CHIRURGICALE

Anestezia spinală poate fi utilizată singură în cadrul operaţiilor efec­tuate la nivelul porţiunii inferioare a corpului, în timpul cărora pacientul rămâne treaz, sau în combinaţie cu anestezia generală, în scopul asigu­rării unei bune analgezii postopera­torii a pacientului.

Anestezia spinală este utilizată în mod obişnuit, pentru:

■ Proceduri ginecologice, inclusiv histerectomia;
■ Rezecţia transuretrală a pros­tatei (RTUP)i
■ Proceduri ortopedice la nive­lul membrelor inferioare, ca de exemplu fixarea unui col femural fracturat.

Diferenţele dintre anestezia spinală şi cea epidurala

Intr-o anestezie epidurală, anes­tezicul local este injectat în spaţiul epidural care înconjoară menin­gele (învelişurile) din jurul măduvei spinării. Spaţiul se găseşte între dura (una din cele trei mem­brane meningeale) şi structura osoasă a coloanei vertebrale.

ANESTEZICUL SPINAL

Pentru a administra anestezicul spinal, acul traversează şi depă­şeşte cu puţin spaţiul epidural, înţepând deliberat dura mater şi apoi arahnoida, pentru a ajungeîn spaţiul subarahnoidian.

Aculspinalse introduceîntre ori­care două apofize spinoase ale ver­tebrelor lombare a doua pâna la a cincea. Măduva spinării se termină deasupra acestei regiuni, continuându-se în jos cu coada calului, de aspect filiform. De aceea, spaţiul subarahnoidian este mai uşor de accesat în această zonă. Tot în această regiune se efectuează şi puncţiile lombare, în scop diagnos­tic, pentru obţinerea unei probe de LCR în cazul unei suspiciuni de meningită.

VOLUMUL INJECTAT

Spre deosebire de cavitatea epi­durală, spaţiul subarahnoidian este plin cu lichid (LCR) şi are o capacitate mult mai mică. De aceea, este necesar un volum mult mai mic de anestezic local. Aproximativ 3 ml de anestezic local asigură o anestezie eficientă la nivelul abdomenului inferior si a membrelor inferioare, la o per­soană adultă, adică de 5 până la 10 ori mai puţin decât cantitatea necesară penru efectuarea unei anestezii epidurale.

Avantajele anesteziei spinale

Administrarea unui anestezic spi­nal are trei avantaje majore:

■ Instalarea rapidă a unei anes­tezii profunde
Deoarece sediul injectării este mai apropiat de nervii spinali, instalarea anesteziei spinale este mult mai rapidă decât a celei epi-durale, iar blocul spinal rezultat tinde să fie mai profund.

■ Evitarea anesteziei generale
Unele afecţiuni medicale, în special cele respiratorii, pot expune pacientul unui risc mai mare de complicaţii generate de folosirea unui anestezic general (AG).

De aceea, anestezicul spi­nal poate fi mai indicat la unii paci­enţi, ca de exemplu la cei care vor suferi intervenţii chirurgicale la nivelul porţiunii inferioare a cor­pului. Sarcina intră de asemenea în categoria „afecţiunilor” cu risc crescut, drept pentru care adeseori se preferă evitarea utilizării unui AG.

Rapiditatea şi profunzimea mai mare a anesteziei spinale, ca şi evitarea expunerii la un AG, au făcut ca anestezia spinală să fie cea utilizată de obicei pentru ope­raţiile cezariene, fie programate, fieîn regim de urgenţă.

Cu toate acestea, toţi pacienţii care urmează a fi supuşi unei anes­tezii spinale, sunt pregătiţi ca pen­tru o AG şi nu mănâncă nimic pentru eventualitatea în care durata anesteziei se dovedeşte insufici­entă pentru durata operaţiei. In plus, numeroşi anestezişti admi­nistrează anesteziile spinale şi epidurale împreună. In acest caz, epidurala asigură un mijloc de „supli­mentare” a anestezicului, în cazul în care este nevoie de acest lucru înainte de finalizarea intervenţiei.

■ Analgezia postoperatorie

Anesteziile spinale asigură o analgezie postoperatorie exce­lentă şi pemit astfel evitarea folo­sirii excesive a medicaţiei sistemice pe bază de morfină.
Anestezicul spinal este utilizat adesea la pacienţii care vor suferi intervenţii chirurgicale la nivelul membrelor inferioare. Este preferabilă de asemenea pacienţilor cu risc crescut, ca de exemplu cei mai plăpânzi sau în vârstă.

Efectele secundare ale anesteziei spinale

Printre efectele secundare frec­vente se numără: scăderea ten­siunii arteriale, greaţă, vărsături, prurit (mâncărimi) şi tremurături, slăbiciune musculară şi incapaci­tatea de a urina (de obicei se intro­duce o sondă urinară), dar aces­tea se atenuează pe măsură ce se epuizează anestezicul.

Printre alte complicaţii posibile se men­ţionează:

■ Cefaleea (durerea de cap) spi­nală
Până relativ recent, unul din­tre efectele secundare ale aneste­ziei spinale era aşa-numita cefalee spinală. Aceasta este cauzată de scurgerea unei mici cantităţi de LCR după perforarea durei mater.

■ Durata de acţiune
Anesteziile spinale se efectu­ează printr-o injectare unică de anestezic local. Acul este apoi scos, iar anestezia va persista timp de 2-3 ore. Acest interval este suficient pentru numeroase pro­ceduri, dar există şi cazuri (rare) în care acest tip de anestezie nu atinge un nivel suficient pentru efectuarea intervenţiei chirur­gicale sau operaţia durează mai mult. In astfel de cazuri, anestezia spinală este insuficientă şi poate fi nevoie de administrarea unui AG.

Inainte de administrarea anestezicului se introduce o sondă urinară, deoarece unul dintre posibilele efecte secundare constă în incapacitatea de a urina.

Efectuarea Anesteziei Spinale

Inainte de efectuarea anesteziei, se pregăteşte un echipament ste­ril format din:

■ Soluţie antibacteriană de dezin­fectare pentru curăţarea pielii spa­telui;

■ Câmpuri, mănuşi şi halate sterile;

■ Pansamente mici;

■ Două seringi: una pentru efectu­area anesteziei locale la nivelul pielii şi una pentru injectarea anestezicu­lui local în spaţiul subarahnoidian;

■ Soluţie anestezică locală: anes­tezicul local (AL) simplu este folo­sit pentru piele, iar pentru injec­ţia spinală va fi utilizat un AL mai puternic. Această soluţie este mai concentrată, pentru a permite instalarea unei anestezii adecvate;

■ Ace: pe lângă acele standardi­zate pentru injectarea AL la nivelul pielii, este nevoie şi de un ac spi­nal special, format din două ace, destinat introducerii şi injectării anestezicului spinal.

Acul mai scurt, cu lumen mai larg şi marginea teşită este aşa-numitul ac introductor. Acest ac tubular este utilizat pentru perfo­rarea pielii, a ţesuturilor subcuta­nate şi a ligamentelor din regiunea lombară.

Acul spinal mai subţire şi mai lung se introduce prin interme­diul acului introductor în dura, pentru a pătrunde în spaţiul arahnoidian. Diametrul său mai mic arată că nu va crea decât un orificiu microscopic la nivelul durei mater. Mai mult, vârful său arată mai degrabă ca un vârf de cre­ion decât ca o muchie ascuţită obişnuită. El mai degrabă des­parte, decât să secţioneze stra­turile fibroase ale durei, sigilând mai bine cavitatea după ce a fost scos şi împiedicând astfel scur­gerea excesivă de LCR şi, impli­cit, apariţia cefaleei spinale.

Acul spinal este prevăzut cu un canal interior şi cu un mandren central care se îndepărtează după pătrunderea în spaţiul subarahnoidian. Capătul acului este astfel conceput încât să se poată monta la o seringă standard, destinată efectuării injecţiei spinale.

Pentru administrarea anestezicului spinal, se utilizează un echipament special. Acesta include un ac cu lumen prin care se poate introduce un ac mai fin.

Author: Corpul Uman
Google