>In momentul declanşării travaliului, va fi contactată moaşa. La început, mama va avea posibilitatea să se mişte şi să se relaxeze în propria casă.
Când începe travaliul, va fi contactată moaşa. Ea va veni la domiciliul mamei şi va evalua contracţiile.
Dacă naşterea este încă la început, moaşa poa:e cleca, urmând să sune la intervale regulate pentru a vedea cum progresează naşterea.
Mama poate dori să se mişte prin casă când încep contracţiile. Acest lucru va uşura durerile şi poate chiar să accelereze travaliul.
Odată cu intrarea în travaliul pro-priu-zis (la o dilatare a colului de patru centimetri sau mai mult), moaşa va rămâne lângă mamă pentru a asista naşterea.
Naşterea va fi condusă în mod asemănător naşterilor de la spital, cu deosebirea că mama va avea un grad mai mare de control.
în cursul travaliului nu există niciun motiv ca mama să fie obligată să stea la pat sau chiar într-o singură cameră, ea putând dori să se mişte prin casă, să facă o baie sau chiar să facă o plimbare prin grădină.
Statul în picioare poate chiar să accelereze travaliul, prin faptul că forţa gravitaţională va favoriza împingerea în jos a capului copilului, stimulând astfelînmuierea şi dilatarea mai rapidă a colului uterin.
La începutul naşterii, moaşa va monitoriza evoluţia acesteia. Moaşa nu trebuie să fie prezentă permanent, dar va face vizite regulate.
Transferul la spital
Dacă în cursul unei naşteri la domiciliu apare vreo complicaţie, moaşa va lua imediat legătura cu spitalul. Pe baza simptome-lor pe care le raportează, medicul de gardă poate decide transportul imediat al mamei la spital, pentru a primi îngrijiri medicale urgente.
Moaşele comunitare (existente în unele ţări dezvoltate) auîn general o mare experienţă în depistarea anomaliilor apărute în cursul naşterii.
Frecvenţa cardiacă, temperatura, pulsul şi tensiunea arterială a mamei, vor fi atent monitorizate. La fel şi frecvenţa cardiacă a bebeluşului. De asemenea, se vor consemna intensitatea, durata şi frecvenţa contracţiilor uterine.
Totodată, se vor efectua evaluări regulate ale dilatării colului şi ale coborârii fătului prin canalul de naştere. Observaţia atentă va asigura sesizarea oricăror semne de anormalitate, astfel încât transferul la spital să se poată face înainte ca eventualele complicaţii să devină periculoase.
Transportul la spital pe parcursul naşterii sau după aceea este recomandat în următoarele situaţii: :’: Eliminarea de lichid cu meco-niu (de culoare verzuie sau negricioasă) – poate indica suferinţa fătului. Inhalarea meconiului îi poate produce bebeluşului probleme respiratorii grave.
Dacă travaliul se prelungeşte bebeluşul poate avea de suferit llucru indicat de ritmul cardiac neregulat).
■ Hemoragie – deşi în cursul sarcinii mai pot apărea sângerări, ocazional, acesta poate constitui un semn de decolare (desprindere) de placentă.
■ Epuizarea mamei – în unele cazuri travaliul se poate prelungi sau poate deveni dificil. Moaşa poate asigura un grad oarecare de analgezie (pe cale inhalatorie), dar poate deveni necesar transportul la spital pentru efectuarea unei epidurale [prin care se realizează nervilor spinali).
■ Sângerarea excesivă după naştere – poate surveni în cazul în care uterul nu se poate contracta post-partum (după naştere).
■ Retenţia placentei – poate fi nevoie dea îndepărtarea ei sub anestezie generală, după naştere.
■ Probleme respiratorii fetale -deşi moaşa trebuie să fie înzestrată cu echipamentul de resuscitare necesar în astfel de situaţii, ambulanţa trebuie chemată imediat.
In cazul unor complicaţii în cursul travaliului, mama va fi transportata la spital. Moaşa va continua să monitorizeze şi să urmărească apariţia unor eventuale tulburări.
Un comentariu
Pings and Trackbacks