Una dintre cele mai simple modalitati de a intelege natura deloc daunatoare a propriei tale gandiri si sa te detasezi un pic de de ea este sa incepi sa o compari cu visatul. Aproape fiecare dintre noi a avut experienta nefericita a unui cosmar. In timp ce se intampla pare ca este foarte real, dar cand te trezesti realizezi ca nu a fost decat un vis. Si ce altceva este visatul decat gandirea in timpul somnului? Asta este. Cand dormi inca produci ganduri. Aidoma gandurilor de peste zi aceste ganduri de noapte creeaza, la randul lor, un raspuns emotional care la randul lui poate fi unul infricosator.
Viata fericita - gandire pozitiva
Gandirea ta in stare de veghe poate fi privita cu aceeasi perspectiva si claritate. Pare reala insa totusi nu este altceva decat gandire. De fiecare data cand uiti ca nu-s altceva decat ganduri, vor parea la fel de reale ca niste cosmaruri. Te poti speria sau deprima prin intermediul propriei tale gandiri intr-un interval de cateva secunde daca nu realizezi ca tu esti cel care o face.
Poti sta linistit in sufrageria ta si, in timp ce te relaxezi si citesti o carte, un gand iti trece prin minte: “Am fost deprimat atat de multa vreme” sau “Casatoria mea nu e buna deloc”. Vezi cat de seducatoare si inselatoare poate sa fie gandirea ? Daca vei intelege natura gandurilor asa cum am descries-o mai sus atunci vei concedia acest tip ganduri si pe altele de acelasi gen – le vei lasa sa plece. Sau, daca alegi, poti urma firul acestor ganduri, ramanand totusi constient de ceea ce iti faci tie insuti. Atata timp cat stii ca tu esti la comanda, ca tu esti cel care produce gandirea, esti protejat pentru ca, repetam, gandirea nu este diferita de visat si un gand de un vis.
In caz ca esti deprimat trebuie sa stii ca o persoana care nu sufera de depresie va avea ganduri la fel ca ale tale, dar cu o o singura diferenta majora. Cand ii vor veni, ea isi va spune: ”Iar incep din nou cu astea” sau ceva de acest gen. Mai devreme sau mai tarziu persoana aceasta isi va aduce aminte ca ea este masinaria care produce gandurile – ca ea o face singura. Imediat ce realizeaza asta, mintea sa va incetini si se va clarifica, iar persoana va rasufla usurata. Va incepe sa se simta mai bine si va continua sa isi vada de treburile sale zilnice.
Pe de alta parte, o persoana deprimata si care nu isi vede gandurile dintr-o perspectiva corecta, poate urma sirul lor, va ajunge sa le creada adevarate si se va supune apoi unei dureri continue. Chiar daca ea nu va urma acel fir specific de ganduri, va urma un patern negativ de gandire care ii va afecta starea de spirit. Fara intelegerea modului in care gandirea ei creeaza experienta negativa ii ramane prea putin de facut pentru a preveni gandurile sale negative sa o ia pe o spirala descendenta catre depresie. Aceasta pentru ca ea crede ca gandurile sale sunt reale.
Solutia este sa iti vezi propriile ganduri drept ganduri si nu drept realitate. Ia-ti o oarecare distanta fata de ele. Aidoma viselor tale, gandurile iti vin din launtrul constiintei tale. Gandurile tale nu sunt reale, nu iti pot face rau asa cum si cosmarurile sunt inofensive. Pe masura ce creezi distanta si perspectiva fata de gandurile tale vei putea sa te eliberezi de efectele sale. In mod cert, fiecare are ratia sa de ganduri negative si auto-sabotoare. Intrebarea pe care sa ti-o pui este:”Cat de in serios sa le iau ?” pentru ca gandurile tale nu au o alta putere asupra ta inafara celeia pe care le o dai tu.
Si acum specific legat de gandirea pozitiva, atat de popularizata in unele reviste, carti sau website-uri. Chiar daca gandirea pozitiva este bineinteles preferabila gandirii negative, doar gandirea pozitiva in sine nu este suficienta sa te scoata si, mai ales, sa te mentina in afara depresiei pentru prea mult timp. Cei care gandesc pozitiv stau si ei la mila propriilor lor ganduri aidoma celor care gandesc negativ – in masura in care cred ca gandirea este ceva care li se intampla mai degraba decat ceea ce ei insisi realizeaza. Acest indiciu este unul subtil insa extrem de important.
Gandurile pozitive sunt la randul la randul lor doar ganduri. De acord, sunt niste ganduri mai frumoase pe care poti sa le ai – dar raman totusi doar ganduri. Daca tu crezi ca trebuie sa gandesti pozitiv tot timpul, ce se va intampla cand un gand negativ iti apare in minte?
Nu ai nevoie sa mai crezi ca trebuie sa te fortezi sa gandesti pozitiv – chiar nu trebuie. Daca pana acum ti-ai petrecut timpul fiind deprimat (si daca ai ajuns sa citesti acest articol probabil ca ai facut-o), ai auzit sute de sugestii bine-intentionate de la tot soiul de oameni care te sfatuiau “sa gandesti mai pozitiv”. Din pacate, ce multa lume care nu a fost deprimata nu realizeaza este ca atunci cand esti deprimat nu poti gandi mai pozitiv la fel cum nu poti sa te urci intr-o nava spatiala si sa tragi o raita pana pe luna ! Gandirea mai pozitiva se va intampla natural, fara efort, pe masura ce te retragi din depresie. A gandi mai pozitiv este o extensie naturala a cunoasterii faptului ca gandurile nu te pot rani.
Prin urmare, ideea aici este de a avea un tip diferit de relatie cu gandirea ta – una care iti permite sa ai ganduri de orice fel fara ca sa le prea in serios pe niciunele. Poti ajunge la un punct in viata in care sa ai un gand negative (sau o serie de ganduri negative) si sa iti spui: “Uite, inca unul”. Nu va mai fi titlul de senzatie pe pagina principala a mintii tale ! Pe masura ce asta se intampla vei deveni din ce in ce mai capabil sa rezisti la urmarirea fiecarui sir de ganduri negative care iti apare in minte.
Daca ai putea sa intri in mintea unei persoane pur si simplu fericite, vei vedea ca aceasta nu gandeste neaparat ganduri pozitive. De fapt, ea nu prea se gandeste prea mult la altceva decat la ceea ce face.
Oamenii fericiti inteleg, fie instinctual sau pentru ca au fost educati, ca jocul se joaca mai degraba bucurandu-te de viata decat gandindu-te prea mult la ea. Oamenii fericiti sunt atat de scufundati in procesul vietii, atat de absorbiti in ceea ce fac in acel moment, ca mult prea rar se opresc pentru a analiza cum mai sunt. Daca vrei sa vrei sa verifici acest concept mergi si petrece ceva timp intr-o camera cu prescolari. Motivul pentru care se simt atat de bine este pentru ca toata energia lor este directionata catre a se bucura. Ei sunt literalmente scufundati in ceea ce se intampla sa faca, nu stau sa analizeze prea mult.
Te rog, nu face greseala sa gandesti “Este diferit la copii pentru ca ei nu sunt adulti si nu au probleme reale.” Pentru un copil, problemele sunt la fel de reale ca ale tale. Copii se confrunta cu probleme dificile, proportionale cu varsta lor: parinti care se cearta sau care sunt separati, adulti care le spun ce sa faca, oameni care le iau lucrurile, nevoia de a fi inclus si iubit, si asta sa numim doar pe cateva. Diferenta dintre adulti si copii si nivelul lor de fericire nu este legata de cat de reale sunt problemele lor, ci de cata atentie este plasata asupra acelor probleme.
Daca in mod constant analizezi sau tii scorul vietii tale, intotdeauna vei fi in stare sa gasesti ceva gresit in orice faci. Pana la urma, cine nu are nevoie de imbunatatire ? Multi oameni chiar se mandresc cu abilitatea lor de a fi atenti fata de cee ace este gresit. Dar daca urmezi ganduri precum “Viata ar fi mai buna daca…” vei fi din nou la mila gandirii tale.Un gand duce la altul, si apoi la altul, si tot asa. Masura este data de cata negativitate poti suporta. Mai devreme sau mai tarziu o vei lua la vale. Adevarata fericire are loc cand iti potolesti mintea analitica, cand o lasi in pace.
Odata ce realizei ca gandirea ta este ceea ce creeaza experienta ta de viata, aici incluzand si depresia, analizarea vietii personale isi va pierde din farmec. Vei prefer pur si simplu sa faci atat cat poti de bine in orice moment si sa fi atent la a te bucura de ceea ce faci, stiind ca intotdeauna poti sa faci mai bine.
Nu sugeram sa nu iti imbunatatesti viata. Viata ta se va imbunatati inevitabil pe masura ce acorzi mai multa atentie traitului vietii si mai putina atentie la miriada de ganduri provenita fie dintr-o gandire negative sau, de ce nu, dintr-una pozitiva.
