Halucinatiile -II0 Comments

Publicat in:
Etichete: delirium tremens, halucinatii, halucinatiile, tumorile cerebrale

APARIŢIA HALUCINAŢIILOR

Oricine poate avea halucinaţii. Dar acestea se manifestă mai ales în cazul anumitor boli mintale sau neurologice.
Persoana normală. Studiile au arătat că 5% dintre persoanele aşa-zise normale au halucinaţii în anumite situaţii. Cel mai adesea este vorba de o stare apropiată de reverie, în cursul căreia persoana îşi lasă imaginaţia să o ia razna.
Schizofrenia. Halucinaţiile sunt foarte frecvente în această boală: în jur de 50% dintre schizofrenici au halucinaţii, mai ales auditive şi intrapsihice.
Delirurile cronice. Rare în paranoia, ele constituie esenţialul unei boli numite psihoză halucinatorie cronică. Cele cinci simţuri (gust, văz, miros, auz, tactil) intervin în aceste halucinaţii.
Tulburările de dispoziţie, Tulburarile halucinatorii nu sunt prea frecvente în dereglările umorale. Se întâlnesc mai ales halucinaţiile auditive: vocile îl apostrofează pe bolnav şi-l informează despre o pedeapsă iminentă.
Bolile neurologice. Halucinaţiile se întâlnesc, de asemenea, în tulburările care ating sistemul nervos central:

– delirium tremens este consecinţa gravă şi acută a sevrajului unei persoane alcoolice. El provoacă halucinaţii vizuale, în care bolnavul vede animale fantastice sau insecte. Aceste halucinaţii sunt trăite într-un climat agitat şi terifiant, emoţia bolnavului atingând paroxismul;
– tumorile cerebrale pot fi respon-sabile de halucinaţii, în funcţie de localizarea lor pe creier:
– epilepsia antrenează, de asemenea, halucinaţii senzoriale, cel mai adesea elementare (vagi impresii de sclipiri şi zumzete);
– în fine, bolile degenerative, cum ar fi boala Alzheimer, provoacă halucinaţii auditive.

ORIGINEA HALUCINAŢIILOR

Distingem originea halucinaţiilor în funcţie de contextul general al apariţiilor lor.
La persoana normală. Ele apar la anumite persoane care gândesc utilizând reprezentări vizuale sau asociind imagini sonore cuvintelor. Din momentul în care aceste persoane se lasă purtate de reverie, acest dialog interior sau aceste imagini se exteriorizează, provocând un fenomen de halucinaţie vizuală sau auditivă.
La schizofrenic. Bolnavul nu mai este capabil să recunoască
propriile gânduri, percepţiile şi sentimentele proprii. Considerând că acestea nu-i aparţin, el le atribuie o origine exterioară sinelui.

SUBSTANŢELE TOXICE Şl HALUCINAŢIILE

Anumite medicamente destinate stimulării activităţii intelectuale (de tipul amfetaminelor) pot fi cauza stărilor halucinatorii, cali­ficate drept onirice în măsura în care se aseamănă cu visele în stare de veghe sau cu coşmaru­rile. în timpul acestor tulburări, persoana este în pericol, căci starea respectivă îl poate incita să-şi pună capăt zilelor ori să se mutileze.

Şi alte substanţe provoacă halu­cinaţii: halucinogene (LSD, mescalină), stupefiante (opiu, cocaină, marijuana), produse ameţitoare (alcool, eter, diferiţi solvenţi).

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Halucinatiile -II

Lasă un răspuns

Schimba setarile cookie!