Prolapsul urogenital apare atunci când organele din pelvisul femeii se deplasează coborând din poziţia lor normală. Prolapsul este determinat de slăbirea musculaturii şi a ligamentelor planşeului pelvin.
ANATOMIA PLANŞEULUI PELVIN (PERINEULUI)
Muşchii şi ligamentele planşeului pelvin formează o platformă suspendată la nivelul pelvisului, care susţine uterul, vezica urinară, uretra şi rectul.
Anterior se găseşte un strat triunghiular de ţesut conjunctiv dens, ce se intinde în partea anterioară a pelvisului, care este străbătut de vagin şi uretră. Acest strat de ţesut este cunoscut ca fiind diafragma urogenitală. Posterior, se găseşte corpul perineului, care este situat între vagin şi rect şi asigură un suport suplimentar pentru planşeul pelvin.
Prolapsul apare mai frecvent după menopauză, atunci când nivelurile de estrogen scad, ceea ce duce la o slăbire a ligamentelor planşeului pelvin. De asemenea, afecţiunea este mai întâlnită la femeile care au născut, deoarece musculatura şi ligamentele slăbesc frecvent în urma naşterii.
INCIDENŢĂ
In prezent, creşterea speranţei de viaţă, face ca majoritatea femeilor să îşi petreacă o treime din viaţă în perioada de postmenopauză. Un efect al acestei situaţii este acela al creşterii incidenţei prolapsului urogenital.
Intervenţiile chirurgicale pentru prolaps reprezintă o cincime din totalul intervenţiilor chirurgicale majore planificate şi două treimi din operaţiile efectuate femeilor în vârstă.
Aproximativ una din 10 femei va suferi o operaţie pentru prolaps genital în timpul vieţii şi o treime din aceste proceduri reprezintă reintervenţii pentru un prolaps recurent.
Un comentariu
Pings and Trackbacks