Atacul cerebral – Termenul de atac cerebral este folosit pentru a descrie un eveniment în timpul căruia aportul de sânge către o parte a creierului este întrerupt brusc. Simptomatologia durează întotdeauna mai multe de 24 de ore şi depinde de vasul de sânge care a fost afectat şi de partea creierului pe care acesta o irigă.
ATACUL CEREBRAL – SIMPTOMATOLOGIE TIPICĂ
Simptomele tipice includ:
– Slăbiciune musculară sau paralizie pe o parte a corpului (hemipareză sau hemiplegie);
– Dificultăţi de vorbire;
– Ameţeală bruscă şi severă;
– Greaţă şi vărsături;
– Pierderea sensibilităţii, de exemplu amorţeală la nivelul feţei;
– Dificultăţi la deglutiţie (disfagie);
– Vedere dublă (diplopie);
– Pierderea vederii la un ochi;
– Căderea unei pleoape superioare (ptozăl cu micşorarea pupilei şi lipsa transpiraţiei pe partea respectivă de faţă (sindromul Horner);
– Cefaleee bruscă şi severă;
– Confuzie;
– Comă.
SEMNE DE ALARMĂ
Accidentele ischemice tranzitorii (AIT) sunt cunoscute, uneori, sub denumirea de „miniatacuri”. Ele apar atunci când aportul de sânge către o parte a creierului este întrerupt temporar, de exemplu de un mic cheag de sânge sau de un spasm vascular.
Simptomatologia dispare în interval de 24 de ore, sau chiar mai devreme. In intervalul de cinci ani ce urmează unui AIT unul din cinci pacienţi are un atac cerebral şi unui din patru decedează, de obicei din cauza unui accident vascular cerebral sau a unei afecţiuni cardiace.
Mobilitatea poate fi redusă în mod semnificativ după un atac cerebral, în perioada de recuperare după un accident vascular cerebral pacienţii ar putea avea nevoie de un dispozitiv care să îi ajute la mers, cum ar fi un cadru.
Aproximativ 80 la sută dintre atacurile cerebrale sunt datorate unui cheag de sânge ce blochează o arteră din creier (accidente ischemice), în timp ce procentul rămas este datorat sângeră-rilorîn ţesutul cerebral, datorate ruperii unui vas de sânge (accidente ischemice). Oricare dintre variante poate duce la moartea unei zone din ţesutul cerebral şi astfel la pierderea permanentă a unor neuroni.
Cauza care stă la originea atacului cerebral este, de obicei, ateroscle-roza (îngroşarea arterelor, care îşi pierd elasticitatea). în ateroscleroză, plăcile de grăsime şi ţesutul cicatriceal de la nivelul pereţilor arteriali duc la scăderea fluxului de sânge; cheagurile de sânge (trom-bii) formează deseori plăci, care blochează şi mai mult arterele. Fragmente din trombi se pot desprinde şi intră în circulaţia sanguină (embolii). Dacă un fragment se opreşte la niveIul unui vas de sânge de calibru mai mic, de la nivelul creierului, el poate bloca vasul respectiv şi poate produce un atac cerebral.
ATACUL CEREBRAL – FACTORI DE RISC
Factorii de risc ai atacului cerebral includ: Hipertensiunea (creşterea tensiunii arteriale); Bolile de inimă – anomaliile valvulare, afectarea muşchiului cardiac prin infarct miocardic şi anomaliile de ritmice pot duce ta formarea de embolii;
■ Slăbirea pereţilor vaselor de sânge din creier (anevrisme) -microanevrismele rupte provoacă sângerări la nivelul ţesutului cerebral (hemoragii intracerebrale). Hemoragiile intracerebrale apar în aproximativ 10 la sută din cazurile de atac cerebral şi afectează, de obicei, pacienţii cu hipertensiune arterială. în cinci la sută din cazurile de atacuri cerebrale sângerarea apare în spaţiul din jurul unui anevrism cerebral rupt;
■ Bolile sângelui – hemofilie şi anemia cu celule în seceră (sicle-mia) poate provoca sângerări sau coagulare mai intense
■ Medicamentele – o parte dintre medicamentele împotriva cancerului, medicamentele anticoagulante şi fenilpropanolamina (folosită în tratamentul „răcelilor”), dacă sunt luate în doze mari sauîn asociaţie cu un inhibitor de monoaminooxidază (antidepresiv).
Atacul cerebral – Incidenţă
Atacurile cerebrale apar rareori sub vârsta de 40 de ani, dar reprezintă o cauză importantă de boală şi deces în rândul persoanelor vârstnice. Este a treia cauză de deces, ca frecvenţă, după bolile de inimă şi cancer a deceselor din Marea Britanie.
