Psihism

FACTORII BIOLOGICI

Teoriile dominante care explică personalitatea sunt de natură psihologică. Totuşi, în prezent se conturează un curent care ia în considerare factorii biologici, despre care se crede că ar fi implicaţi în constituirea personalităţii.

Astfel, se disting: -temperamentul, a cărui origine se presupune a fi genetică şi biologică;

–    caracterul, care se presupune a fi partea dobândită a perso­nalităţii;

–    personalitatea, care integrează ansamblul aspectelor individului.

Anumiţi psihologi clasifică indi­vidul pornind de la un număr limitat de trăsături ale personali­tăţii. Pentru psihologul britanic Eysenck, indivizii pot fi descrişi pornind de la două dimensiuni: introvertirea-extrovertirea şi nevrozismul (anxietatea şi inhibiţia în relaţiile sociale).

Psihanaliza. Este o metodă ce se bazează pe descrierea unei reali­tăţi psihice…

DEFINIŢII

Personalitatea reprezintă un ansamblu în care sunt îmbinate şi legate în mod armonios diferitele aspecte ale persoanei: genetice, biologice şi psihologice.

Psihic: care priveşte spiritul, gândirea şi viaţa mintală. Bolile psihice sunt mai puţin vizibile decât cele fizice, dar există în aceeaşi măsură.

Pulsiune: forţă inconştientă care împinge individul să realizeze o acţiune. Când pulsiunea nu este satisfăcută, individul suferă de frustrare.

Personalitatea instituie ideea indi­vidualităţii şi a caracterului unic al fiecărui individ. Aceasta presu­pune ca persoana să răspundă în mod stabil la situaţii analoage. Astfel, tipul de personalitate permite să prevedem cum va reacţiona o persoană într-o situaţie dată.

Spre exemplu, masca….

Termenul de stres este tot mai des intalnit, nu numai in cartile sau in publicatiile de specialitate. El apare mai ales in viata noastra zilnica intr-o dubla utilizare:

una se refera la situatiile stresante: conditii daunatoare, agresive care ameninta organismul nostru, presiuni din foarte multe parti, constrangeri si privatiuni la care suntem supusi in viata zilnica, de multe ori fara a putea riposta. cealalta se refera la starea de stres a organismului nostru: oboseala permanenta care in timp si sub actiunea acelorasi situatii stresante se poate transforma…

TRATAMENTUL AMNEZIEI

Tratamentul se alege, dacă este posibil, în funcţie de afecţiunea în cauză (de exemplu, adminis­trare de vitamina Bl în caz de carenţă). El este imposibil în cazul bolilor degenerative.

Tratamentul amneziilor de origine emoţională este exclusiv psihologic (psiho­terapie). în cele din urmă, dacă tulburările de memorie sunt cau­zate de surmenaj, un stil de viaţă mai sănătos (în special mai mult somn) duce la dispariţia acestor inconveniente.

TESTELE PSIHOMETRICE

Au ca obiect studiul tulbu­rărilor de memorie şi al evolu­ţiei lor. Aceste teste, preceda­te întotdeauna de evaluarea nivelului intelectual global (măsurarea coeficientului de inteligenţă), constau într-o serie de probe succesive care evaluează diferitele…

Acum se ştie că diferitele facultăţi intelectuale depind de o zonă sau alta din creier… dar nu se cunoaşte încă ce este cu adevărat inteligenţa.

Termenul inteligenţă cuprinde capacitatea de a reflecta şi a învăţa, rapiditatea gândirii, înţelegerea sensului cuvintelor, folosirea numerelor, vizualizarea obiectelor în spaţiu, memorarea etc. Aşa că, pentru a înţelege cum funcţionează mintea noastră, oamenii de ştiinţă nu studiază inteligenţa în adevăratul sens al cuvântului; ei se concentrează asupra proceselor, numite procese cognitive, care permit fiinţelor umane să dobândească informaţii despre mediul în care trăiesc.

LOCALIZAREA INTELIGENTEI

Se cunoaşte zona din creier unde se află centrul de comandă al…

Tulburările de comportament.

La început moderate, se accentuează treptat: bolnavul devine agresiv faţă de partenerul său de viaţă şi faţă de copii, crede că e persecutat sau, dimpotrivă, manifestă indiferenţă faţă de cei din jurul său şi îşi reduce activitatea, ceea ce constituie o reacţie la tulburările de memorie, dar poate duce şi la o stare de depresie.

Tulburările de somn apar frecvent în cursul bolii, cu inversarea ritmului de somn: pacienţii dorm ziua şi stau treji toată noaptea. Tulburările de vorbire. La început pot trece neobservate: pacientul îşi caută cuvintele, nu-şi găseşte limbajul potrivit pentru exprimarea unei idei şi foloseşte alte cuvinte în locul acestora.

Mai târziu, aceste tulburări devin evidente:…