FACTORII BIOLOGICI
Teoriile dominante care explică personalitatea sunt de natură psihologică. Totuşi, în prezent se conturează un curent care ia în considerare factorii biologici, despre care se crede că ar fi implicaţi în constituirea personalităţii.
Astfel, se disting: -temperamentul, a cărui origine se presupune a fi genetică şi biologică;
– caracterul, care se presupune a fi partea dobândită a personalităţii;
– personalitatea, care integrează ansamblul aspectelor individului.
Anumiţi psihologi clasifică individul pornind de la un număr limitat de trăsături ale personalităţii. Pentru psihologul britanic Eysenck, indivizii pot fi descrişi pornind de la două dimensiuni: introvertirea-extrovertirea şi nevrozismul (anxietatea şi inhibiţia în relaţiile sociale).
Psihanaliza. Este o metodă ce se bazează pe descrierea unei realităţi psihice inconştiente. Conform lui Sigmund Freud (medic austriac, fondator al psihanalizei), structura psihică a individului se bazează pe trei elemente: şinele, supraeul şi eul.
– şinele este izvorul impulsurilor şi nevoilor primare, al fantasmelor subconştiente;
– supraeul, dezvoltat din copilărie, reprezintă autoritatea parentală şi fundamenml simţului moral. Pentru copil, acesta este un model inconştient al idealului la care trebuie să se conformeze („fa asta“) şi al autorităţii morale („nu face asta“);
– eul este singura instanţă care are o parte conştientă. El asigură raportarea la realitate, instaurând echilibrul între presiunile exercitate de către subconştient şi exigenţele supraeului.
Freud a emis şi ideea conform căreia comportamentul uman are ca origine jocul de conflicte: între persoană şi lumea exterioară, între sine şi supraeu, între diferitele pulsiuni ale sinelui. Se presupune că toate aceste conflicte ar fi gestionate de diferite mecanisme de apărare inconştiente: refularea (persoana alungă în inconştient amintiri neplăcute) sau deplasarea (persoana înlocuieşte o reprezentare cu alta).
Pe de altă parte, energia pulsionară asociată cu dragostea şi cu necesităţile de satisfacere sexuală, cunoscută sub numele de libidou, favorizează dezvoltarea psihoafectivă a individului. Această dezvoltare are loc în etape asociate principalelor momente de achiziţie psihologică: stadiul oral, stadiul anal, stadiul genital. In fiecare dintre aceste stadii, copilul are un mod special de a-şi satisface dorinţele şi de a reduce conflictele. Mai târziu, dorinţele vor putea fi satisfăcute prin alte metode, cum ar fi sublimarea (mecanism defensiv), creaţia artistică (pictură, sculptură) şi angajarea politică.
Modelul comportamental. Ceea ce numim comportament în cadrul acestui sistem explicativ priveşte atât acţiunile observabile ale persoanei, cât şi acţiunile interiorizate (adică gândurile sale). Acest model descrie comportamentele persoanei, vizând succesiunea stimul—răspuns: într-o situaţie dată, persoana are un comportament sau un gând anume. Acest cuplu stimul-răspuns va fi pus în practică în mod gradat.
