Acum se ştie că diferitele facultăţi intelectuale depind de o zonă sau alta din creier… dar nu se cunoaşte încă ce este cu adevărat inteligenţa.
Termenul inteligenţă cuprinde capacitatea de a reflecta şi a învăţa, rapiditatea gândirii, înţelegerea sensului cuvintelor, folosirea numerelor, vizualizarea obiectelor în spaţiu, memorarea etc. Aşa că, pentru a înţelege cum funcţionează mintea noastră, oamenii de ştiinţă nu studiază inteligenţa în adevăratul sens al cuvântului; ei se concentrează asupra proceselor, numite procese cognitive, care permit fiinţelor umane să dobândească informaţii despre mediul în care trăiesc.
LOCALIZAREA INTELIGENTEI
Se cunoaşte zona din creier unde se află centrul de comandă al operaţiunilor intelectuale complexe: este vorba despre cortex, stratul subţire de materie cenuşie situat la suprafaţa emisferelor cerebrale.
Chiar există adevărate „plăcuţe” în cortex, care indică zonele ce corespund uneia sau alteia din facultăţi (văzul, auzul, pipăitul, vorbirea etc.). Aceste structuri diferite se identifică prin intermediul unor investigaţii sofisticate, dintre care principala este RMN sau IRM (imagistică prin rezonanţă magnetică) funcţional. Dar asemenea „plăcuţe” nu indică zona decât aproximativ, având în vedere marea complexitate a funcţionării cerebrale.
Astfel, nu există o singură zonă a vederii, ci peste 20, fiecare dintre ele fiind specializată în localizarea în spaţiu a obiectelor, în perceperea formei lor, a culorii etc. O boală foarte precis localizată în creier va putea, de exemplu, să provoace tulburări vizuale, care îl împiedică pe pacient să recunoască anumite persoane după înfăţişarea lor.
CREIERUL MASCULIN Şl CEL FEMININ
S-au făcut experienţe pentru a compara aptitudinile cerebrale ale bărbaţilor cu cele ale femeilor. Conform unor teste, bărbaţii ar fi capabili de performanţe superioare celor ale femeilor, în privinţa deplasării în spaţiu, în timp ce femeile ar avea mai multă uşurinţă în privinţa limbajului (gramatică, lingvistică).
Dacă presupusa superioritate a femeilor în privinţa vorbirii pare a fi dezminţită de cercetările a două americance (Janet Hyde şi Marcia Linn, 1988), bărbaţii au cu siguranţă o capacitate mult mai mare de a vedea în trei dimensiuni obiectele şi mişcarea lor.
