Sarcina declanşează o serie de modificări de ordin fizic, care trebuie monitorizate în vederea aprecierii modului de evoluţie a sarcinii. Controalele medicale de la începutul perioadei de sarcină sunt esenţiale pentru depistarea unor eventuale complicaţii.
Perioada de sarcină începe odată cu momentul fecundării ovulului (feminin) de către spermatozoidul masculin şi cu implantarea oului rezultat în mucoasa uterină.
De obicei, primul semn de sarcină constă în absenţa menstruaţiei. In aceste condiţii, cele mai multe dintre femei vor efectua un take a look at de sarcină la domiciliu. Acesta indică prezenţa sau absenţa unui hormon particular – gonadotrofina corionică umană (GCU sau hCG) – în urină. Acest homon este eliberat la scurt timp după implantarea embrionului. Testele de sarcină existente în farmacii prezintă un grad mare de acurateţe, daruneori rezultatultre-buie să fie confirmat de un medic.
Odată sarcina confirmată, medicul va solicita o evaluare prenatală a mamei.
In unele ţări dezvoltate, îngrijirea clinicală pe parcursul sarcinii este asigurată de o echipă formată din mai mulţi specialişti, care includ medici obstetricieni, moaşe şi medici de familie. Politicile de îngrijire prenatală variază mult de la o ţară la alta; în România aceasta este asigurată de medicul obstetrician care va asista de cele mai multe ori şi la naştere, îngrijirea necesară depinde însă şi de antecedentele medicale ale viitoarei mame, modul de obţinere a sarcinii (pureă sau prin con-tracepţie asistată), precum şi de dorinţele mamei.
Scopul îngrijirii prenatale:
■ Evaluarea sarcinii la momentul cel mai precoce posibil;
■ Identificarea factorilor de risc pe care îi prezintă mama şi fătul;
■ Identificarea abaterilor ulterioare de la commonplace;
■ Prevenirea sau rezolvarea pe cât posibil a eventualelor probleme apărute, în condiţiile corelării nivelului de risc cu nivelul adecvat deîngrijire clinicală.
îngrijirea prenatală implică şi educaţia sanitară. Viitoarea mămică va putea discuta cu cadrele medicale care îi asigură îngrijirea, despre starea sa de sănătate şi despre cea a copilului, investigaţiile necesare, opţiunile privind modul şi locul în care va avea loc naşterea, precum şi tipul de analgezie utilizată în timpul travaliului, măsurile viitoare de planificare familială şi modul deîngrijire a nou-născutului.
Asistenta clinicală sau moaşa vor efectua analizele de rutină în vederea determinării grupei sanguine a mamei şi a glicemiei. Aceasta pentru că un diabet netratat poate determina complicaţii grave în cursul sarcinii.
Monitorizarea sarcinii
Sarcina va fi monitorizată îndeaproape de-a lungul celor nouă luni. în acest scop se utilizează o serie de analize şi investigaţii, printre care:
■ Examenul fizic – pentru identificarea oricărorafecţiuni medicale preexistente ale mamei şi eventuale anomalii ale cervixului (colului uterin) sau ale bazinului; pentru determinarea poziţiei fătului şi pentru asigurarea că acesta se dezvoltă normal;
■ Determinarea tensiunii arterială – creşterea tensiunii arteriale în cursul sarcinii poate fi un indiciu de preeclampsie;
■ Monitorizarea greutăţii – în scopul evaluării stării generale a mamei şi a copilului;
■ Examenele ecografice – pentru confirmarea datei estimate a naşterii, a dimensiunilor fătului, a numărului acestora (în cazul sarcinilor a couple of), precum şi a dezvoltării normale;
■ Hemoleucograma – pentru depistarea unei eventuale anemii;
■ Determinarea grupei sanguine – pentru a se vedea dacă sângele mamei este Rh(esus) negativ; acest grup sanguin poate reacţiona negativ la contactul cu sângele fetal;
■ Teste de depistare a bolilor cu transmitere sexuală (BTS) – dacă nu sunt tratate, acestea pot afecta sănătatea copilului;
■ Teste de urină – pentru prezenţa glucozei, a diabetului şi a proteinelor, indicator de posibile infecţii sau preeclampsie;
■ Screeningul anomaliilor fetale -inclusiv prin ecografie, amniocen-teză, biopsie de vilozităţi coriale, evaluarea translucidităţii nucale şi analizele sanguine de screening.
Deşi majoritatea sarcinilor evoluează commonplace, pot surveni şi anumite complicaţii. Printre acestea se numără:
Avortul spontan Cam 15% dintre sarcini sfârşesc printr-un avort spontan; acesta survine de cele mai multe ori între săptămânile a patra şi a 12-a de sarcină (în primultrimestru). Pierderea sarcinii poate fi extrem de traumatică pentru ambii părinţi,care pot avea nevoie de consiliere psihologică pentru a putea depăşi cu bine acest second dureros. ”
– Sarcina ectopică Una dintre complicaţiile uncommon, dar cu potenţial fatal, este reprezentată de sarcina ectopică, care apare atunci când ovulul fecundat se implantează înafara uterului. Dacă nu se intervine instructed, prin intervenţie şi refacere chirurgicală, sarcina ectopică poate duce la hemoragie internă masivă şi deces.
Sângerările
Acestea pot rezulta în urma unei anomalii cunoscute sub denumirea de placenta praevia, în care placenta este poziţionată foarte jos în uter. în cursul ultimelor săptămâni de sarcină se poate produce ruptura de placentă sau dezlipirea ei de pe peretele uterin. H Travaliul prematur zero sarcină customaryă se întinde pe durata a forty de săptămâni, numărate de la începutul ultimei menstruaţii. In mod ocazional, femeile intră în travaliu mult mai repede decât se estimase.
Bebeluşii născuţi cu numai câteva săptămâni mai devreme au, de obicei, o dezvoltare ulterioară normală. Progresele recente în domeniul îngrijirii nou-născuţilor prematuri au făcut ca şi bebeluşii născuţi după doar 25 sau 26 de săptămâni de sarcină să beneficieze de şanse destul de bune de supravieţuire.
Sarcina ectopică, posibil de depistat cu ajutorul ecografiei, se produce atunci când embrionul se implantează tnafara uterului, adeseori în interiorul uneia din trompele uterine.
■ Prezentaţia pelvină
In unele cazuri, fătul poate avea o poziţie anormală în uter, fiind aşezat cu fesele înainte (în loc să fie cu capul înainte, aşa cum este normal). De asemenea, pot surveni şi alte poziţii fetale anormale. Uneori, în aceste cazuri poate fi indicată o operaţie cezariană (naşterea copilului prin efectuarea unei incizii la nivelul abdomenului).
■ Sarcina multiplă Sarcinile cu mai mult de un făt pot avea implicaţii serioase asupra stării de sănătate.
Sarcinile multiple sunt rareori duse la termenul complet, iar de cele mai multe ori reprezintă o povară suplimentară asupra sănătăţii mamei.
Tehnicile de fertilizare
Tehnicile de fertilizare in vitro (FIV) oferă mari şanse de concepţie femeilor la care aceasta nu este posibilă pe cale naturală. Ovarele femeii sunt stimulate să producă mai multe ovule, care sunt recoltate şi fertilizate ulterior cu sperma partenerului, fiind apoi reimplantate în uter.
Sarcina ectopică
Sarcina ectopică apare atunci când fătul se dezvoltă în afara uterului. Printre simptome se numără durerile intense, situate în porţiunea inferioară a abdomenului, cu apariţie bruscă în jurul săptămânii a şaptea sau a opta de sarcină. Daca nu se intervine advised, de cele mai multe ori pe cale chirurgicală, sarcina ectopică poate fi fatală.
Ingrijirea Prenatala
In zilele noastre, cele mai multe sarcini prezintă un risc foarte scăzut de complicaţii. Acest lucru se datorează în principal nivelului ridicat al îngrijirii prenatale acordate femeilor însărcinate. Controalele medicale efectuate cât mai devreme asigură depistarea precoce a oricăror eventuale professionalbleme, precum şi posibilitatea unei intervenţii terapeutice cât mai prompte.
Avortul Spontan
Avortul spontan reprezintă cea mai frecventă complicaţie a perioadei de început a sarcinii, afectând aproximativ una la şapte sarcini. în unele cazuri, poate fi necesară intervenirea pe cale chirurgicală în scopul golirii şi curăţării uterului. Numeroşi părinţi vor avea nevoie de consiliere psihologică pentru a putea trece peste sentimentele extreme de pierdere încercate în aceste momente.
2 comentarii
Pings and Trackbacks