Sarcina2 comentarii

Etichete: sarcina extrauterina, sarcina pe saptamani, sarcina simptome

Sarcina declanşează o serie de modificări de ordin fizic, care trebuie monitorizate în vederea aprecierii modului de evoluţie a sarcinii. Controalele medicale de la începutul perioadei de sarcină sunt esenţiale pentru depistarea unor eventuale complicaţii.
Perioada de sarcină începe odată cu momentul fecundării ovulului (feminin) de către spermatozoidul masculin şi cu implantarea oului rezultat în mucoasa uterină.

De obicei, primul semn de sarcină constă în absenţa menstruaţiei. In aceste condiţii, cele mai multe din­tre femei vor efectua un take a look at de sar­cină la domiciliu. Acesta indică pre­zenţa sau absenţa unui hormon particular – gonadotrofina corionică umană (GCU sau hCG) – în urină. Acest homon este eliberat la scurt timp după implantarea embrionu­lui. Testele de sarcină existente în farmacii prezintă un grad mare de acurateţe, daruneori rezultatultre-buie să fie confirmat de un medic.
Odată sarcina confirmată, medi­cul va solicita o evaluare prenatală a mamei.

In unele ţări dezvoltate, îngriji­rea clinicală pe parcursul sarci­nii este asigurată de o echipă for­mată din mai mulţi specialişti, care includ medici obstetricieni, moaşe şi medici de familie. Poli­ticile de îngrijire prenatală variază mult de la o ţară la alta; în Româ­nia aceasta este asigurată de medicul obstetrician care va asista de cele mai multe ori şi la naştere, îngrijirea necesară depinde însă şi de antecedentele medicale ale vii­toarei mame, modul de obţinere a sarcinii (pureă sau prin con-tracepţie asistată), precum şi de dorinţele mamei.
Scopul îngrijirii prenatale:
■ Evaluarea sarcinii la momentul cel mai precoce posibil;
■ Identificarea factorilor de risc pe care îi prezintă mama şi fătul;
■ Identificarea abaterilor ulteri­oare de la commonplace;
■ Prevenirea sau rezolvarea pe cât posibil a eventualelor pro­bleme apărute, în condiţiile core­lării nivelului de risc cu nivelul adecvat deîngrijire clinicală.

îngrijirea prenatală implică şi educaţia sanitară. Viitoarea mămică va putea discuta cu cadrele medicale care îi asigură îngrijirea, despre starea sa de sănătate şi despre cea a copilu­lui, investigaţiile necesare, opţiu­nile privind modul şi locul în care va avea loc naşterea, precum şi tipul de analgezie utilizată în tim­pul travaliului, măsurile viitoare de planificare familială şi modul deîngrijire a nou-născutului.

Asistenta clinicală sau moaşa vor efectua analizele de rutină în vederea determinării grupei sanguine a mamei şi a glicemiei. Aceasta pentru că un diabet netratat poate determina complicaţii grave în cursul sarcinii.

Monitorizarea sarcinii
Sarcina va fi monitorizată îndea­proape de-a lungul celor nouă luni. în acest scop se utilizează o serie de analize şi investigaţii, printre care:
■ Examenul fizic – pentru identi­ficarea oricărorafecţiuni medicale preexistente ale mamei şi eventu­ale anomalii ale cervixului (colu­lui uterin) sau ale bazinului; pen­tru determinarea poziţiei fătului şi pentru asigurarea că acesta se dezvoltă normal;
■ Determinarea tensiunii arteri­ală – creşterea tensiunii arteriale în cursul sarcinii poate fi un indiciu de preeclampsie;
■ Monitorizarea greutăţii – în sco­pul evaluării stării generale a mamei şi a copilului;
■ Examenele ecografice – pen­tru confirmarea datei estimate a naşterii, a dimensiunilor fătului, a numărului acestora (în cazul sarcinilor a couple of), precum şi a dez­voltării normale;
■ Hemoleucograma – pentru depistarea unei eventuale anemii;
■ Determinarea grupei sangu­ine – pentru a se vedea dacă sân­gele mamei este Rh(esus) nega­tiv; acest grup sanguin poate reac­ţiona negativ la contactul cu sân­gele fetal;
■ Teste de depistare a bolilor cu transmitere sexuală (BTS) – dacă nu sunt tratate, acestea pot afecta sănătatea copilului;
■ Teste de urină – pentru prezenţa glucozei, a diabetului şi a protei­nelor, indicator de posibile infecţii sau preeclampsie;
■ Screeningul anomaliilor fetale -inclusiv prin ecografie, amniocen-teză, biopsie de vilozităţi coriale, evaluarea translucidităţii nucale şi analizele sanguine de screening.

Deşi majoritatea sarcinilor evolu­ează commonplace, pot surveni şi anu­mite complicaţii. Printre acestea se numără:
Avortul spontan Cam 15% dintre sarcini sfârşesc printr-un avort spontan; acesta survine de cele mai multe ori între săptămânile a patra şi a 12-a de sarcină (în primultrimestru). Pier­derea sarcinii poate fi extrem de traumatică pentru ambii părinţi,care pot avea nevoie de consiliere psihologică pentru a putea depăşi cu bine acest second dureros. ”
– Sarcina ectopică Una dintre complicaţiile uncommon, dar cu potenţial fatal, este reprezen­tată de sarcina ectopică, care apare atunci când ovulul fecun­dat se implantează înafara uteru­lui. Dacă nu se intervine instructed, prin intervenţie şi refacere chi­rurgicală, sarcina ectopică poate duce la hemoragie internă masivă şi deces.
Sângerările
Acestea pot rezulta în urma unei anomalii cunoscute sub denumi­rea de placenta praevia, în care placenta este poziţionată foarte jos în uter. în cursul ultimelor săp­tămâni de sarcină se poate pro­duce ruptura de placentă sau dez­lipirea ei de pe peretele uterin. H Travaliul prematur zero sarcină customaryă se întinde pe durata a forty de săptămâni, numă­rate de la începutul ultimei men­struaţii. In mod ocazional, femeile intră în travaliu mult mai repede decât se estimase.
Bebeluşii născuţi cu numai câteva săptămâni mai devreme au, de obicei, o dezvoltare ulteri­oară normală. Progresele recente în domeniul îngrijirii nou-născuţilor prematuri au făcut ca şi bebe­luşii născuţi după doar 25 sau 26 de săptămâni de sarcină să bene­ficieze de şanse destul de bune de supravieţuire.

Sarcina ectopică, posibil de depistat cu ajutorul ecografiei, se produce atunci când embrionul se implantează tnafara uterului, adeseori în interiorul uneia din trompele uterine.

■ Prezentaţia pelvină
In unele cazuri, fătul poate avea o poziţie anormală în uter, fiind aşe­zat cu fesele înainte (în loc să fie cu capul înainte, aşa cum este nor­mal). De asemenea, pot surveni şi alte poziţii fetale anormale. Une­ori, în aceste cazuri poate fi indi­cată o operaţie cezariană (naşte­rea copilului prin efectuarea unei incizii la nivelul abdomenului).
■ Sarcina multiplă Sarcinile cu mai mult de un făt pot avea implicaţii serioase asupra stării de sănătate.

Sarcinile multi­ple sunt rareori duse la termenul complet, iar de cele mai multe ori reprezintă o povară suplimentară asupra sănătăţii mamei.

Tehnicile de fertilizare
Tehnicile de fertilizare in vitro (FIV) oferă mari şanse de concepţie femeilor la care aceasta nu este posi­bilă pe cale naturală. Ovarele femeii sunt stimulate să pro­ducă mai multe ovule, care sunt recoltate şi fertilizate ulterior cu sperma partene­rului, fiind apoi reimplantate în uter.

Sarcina ectopică
Sarcina ectopică apare atunci când fătul se dez­voltă în afara uterului. Prin­tre simptome se numără durerile intense, situate în porţiunea inferioară a abdo­menului, cu apariţie bruscă în jurul săptămânii a şaptea sau a opta de sarcină. Daca nu se intervine advised, de cele mai multe ori pe cale chirurgicală, sarcina ecto­pică poate fi fatală.

Ingrijirea Prenatala
In zilele noastre, cele mai multe sarcini prezintă un risc foarte scăzut de complicaţii. Acest lucru se dato­rează în principal nivelului ridicat al îngrijirii prenatale acordate femeilor însărci­nate. Controalele medicale efectuate cât mai devreme asigură depistarea precoce a oricăror eventuale professional­bleme, precum şi posibilita­tea unei intervenţii terapeu­tice cât mai prompte.

Avortul Spontan

Avortul spontan reprezintă cea mai frecventă complica­ţie a perioadei de început a sarcinii, afectând aproximativ una la şapte sarcini. în unele cazuri, poate fi necesară intervenirea pe cale chirurgi­cală în scopul golirii şi curăţă­rii uterului. Numeroşi părinţi vor avea nevoie de consiliere psihologică pentru a putea trece peste sentimentele extreme de pierdere încercate în aceste momente.

Author: Corpul Uman
Google