februarie, 2013

Variază în funcţie de bolile în cadrul cărora apare delirul. Schizofrenia. Activităţile delirante sunt probabil provocate de o tulburare în creier, de origine biologică.

Paranoia. Raporturile între personalitate şi delir sunt luate în considerare de ani buni în cadrul acestei boli. Delirul se manifestă în cadrul unei personalităţi predispuse, şi anume personalitatea paranoică.

Tulburările de dispoziţe. Conform mai multor autori, se pare că manifestările delirante ar avea legătură cu personalitatea bolnavilor. Astfel, anumite persoane ar fi predispuse la delir atunci când au loc tulburări de dispoziţie.

Sunt în număr de patru:

Interpretarea. Un raţionament fals este realizat pornind de la o constatare justă. De exemplu, vecinul meu a tras perdelele pentru a…

După o histerectomie, pot să apară depresie şi absenta a dorinfei sex­uale. Daca nu au fost scoase ovarele, aceste reacţii reprezintă mai mult o angoasa legata de efectele histerectomiei decât consecinţe fizice sau hormonale ale intervenţiei. Temerile cele mai frecvente sunt:

–   teama de a îmbătrâni rapid sau de a-şi „pierde” feminitatea;

–     teama de a nu mai avea plăcere sexuala. Dupâ perioada de convalescentă, majoritatea femeilor trăiesc aceeaşi plăcere sexuală ca înainte;

–    teama de îngrăşare. Nu există nicio legătură directă între histe­rectomie şi creşterea în greutate.

Supravegherea psihologică înainte şi după intervenţie poate ajuta la eliminarea acestor temeri. Dacă medicul…

Monturile reprezinta o mare provocare a zilelor noastre atat pentru doamne cat si pentru medicul ortoped cu toate ca, in ortopedie, este un subiect dezbatut de foarte mult timp. Monturile (hallux-valgus) reprezinta o diformitate a piciorului in care degetul mare este deviat spre exterior, iar metatarsianul I spre interior.

Este intalnit dupa a 4-a decada de viata, frecvent bilateral, si este o manifestare a antepiciorului plat coroborata cu factori intrinseci (supraponderabilitatea, afectiuni degenerative ale oaselor si partilor moi ale piciorului, metatarsian 1 sau haluce – deget mare anormal de lungi) dar si cauze extrinseci cum ar…

Teoriile dominante care explică personalitatea sunt de natură psihologică. Totuşi, în prezent se conturează un curent care ia în considerare factorii biologici, despre care se crede că ar fi implicaţi în constituirea personalităţii.

Astfel, se disting: -temperamentul, a cărui origine se presupune a fi genetică şi biologică;

–    caracterul, care se presupune a fi partea dobândită a perso­nalităţii;

–    personalitatea, care integrează ansamblul aspectelor individului.

Anumiţi psihologi clasifică indi­vidul pornind de la un număr limitat de trăsături ale personali­tăţii. Pentru psihologul britanic Eysenck, indivizii pot fi descrişi pornind de la două dimensiuni: introvertirea-extrovertirea şi nevrozismul (anxietatea şi inhibiţia în relaţiile sociale).

Psihanaliza. Este o metodă ce se bazează pe descrierea unei reali­tăţi psihice…

Personalitatea reprezintă un ansamblu în care sunt îmbinate şi legate în mod armonios diferitele aspecte ale persoanei: genetice, biologice şi psihologice.

Psihic: care priveşte spiritul, gândirea şi viaţa mintală. Bolile psihice sunt mai puţin vizibile decât cele fizice, dar există în aceeaşi măsură.

Pulsiune: forţă inconştientă care împinge individul să realizeze o acţiune. Când pulsiunea nu este satisfăcută, individul suferă de frustrare.

Personalitatea instituie ideea indi­vidualităţii şi a caracterului unic al fiecărui individ. Aceasta presu­pune ca persoana să răspundă în mod stabil la situaţii analoage. Astfel, tipul de personalitate permite să prevedem cum va reacţiona o persoană într-o situaţie dată.

Spre exemplu, masca….