Pierderea gustului si a mirosului0 Comments

SENZAÅ¢IA DE MIROS DEZAGREABIL

Perceperea unui miros dezagreabil sau fetid, cunoscută sub numele de cacosmie, poate fi reală sau poate fi rezultatul unei iluzii olfac­tive la un pacient cu probleme psihice.

Uneori, această senzaţie este reală, întrucât mirosul urât există în rea­litate, putând fi perceput şi de anturajul persoanei afectate. In acest caz, această senzaţie este provo­cată de o infecţie a nasului sau a sinusurilor, de o tumoră a foselor nazale sau de un corp străin.

Pierderea mirosului

Uneori, această senzaţie este ima­ginară, neexistând nicio boală sau obstrucţie nazală accidentală care să perturbe funcţionarea normală a simţului mirosului. In acest caz, poate fi vorba de o inflamaţie a nervului olfactiv, de o halucinaţie în cadrul unei  boli psihice (schi­zofrenie), de o depresie foarte- gravă sau de un semn care anunţă o criză de epilepsie.

Cacosmia ima­ginară poate apărea şi în cursul unei cure de dezintoxicare alco­olică. O anomalie similară este parosmia, care face ca un miros plăcut să fie resimţit ca fiind dezagreabil şi poate produce sen­zaţie de greaţă: această anomalie este, de asemenea, un semn al unei boli psihice.

TABAGISMUL

Mucoasa nazală este sensibilă faţă de agresiunile chimice produse prin inhalare: printre acestea, tabagismul este fără îndoială cea mai răspândită. Tabagismul poate fi activ sau pasiv, atunci când este implicat mediul fumătorilor. Expunerea la vaporii de nicotină provoacă o modificare, de multe ori ireversibilă, a mucusului care acoperă zona olfactivă şi antrenează astfel o reducere progresivă a facultăţilor olfac­tive. Acest inconvenient, con­siderat de mică importanţă de către fumătorii inveteraţi, trebuie să constituie un aver­tisment serios cu privire la intoxicare.

PIERDEREA GUSTULUI

Pierderea totală sau parţială a gustului, cunoscută sub numele de ageuzie, însoţeşte în cele mai multe cazuri pierderea mirosului, în acest caz, senzaţiile de bază ale gustului se păstrează, dar sunt modificate şi diminuate.

Ageuzia neînsoţită de pierderea mirosului este foarte rară. Cauzele pot fi acelea care au ca rezultat o cavitate bucală uscată, caracteri­zată de lipsa de salivă şi o deterio­rare a papilelor gustative. Ele sunt în principal urmări ale unor trata­mente contra cancerului bucalprin radioterapie (acest tratament împie­dică salivarea, întrucât afectează glandele salivare), ale unei infla­maţii a cavitaţii bucale (stomatită) sau a limbii (glosită). Pierderea gustului poate fi şi un efectse- cundar al administrării prelungite de tranchilizante sau anti-spastice.

TULBURÄ‚RILE DE GUST Åžl MIROS Åžl PSIHICUL

Pierderea gustului şi a miro­sului este obsedantă şi se regăseşte în permanenţă în gândurile persoanelor care sunt private de aceste simţuri. Aceasta merge uneori atât de departe încât atrage după sine pierderea apetitului şi o tendinţă spre depresie. Un alt factor de anxietate la cei care şi-au pierdut mirosul este teama permanentă că nu vor putea distinge un miros peri­culos precum o scurgere de gaze în locuinţă sau un miros anormal de ars.

Adaugati la :Digg Facebook Yahoo! Buzz