SENZAÅ¢IA DE MIROS DEZAGREABIL
Perceperea unui miros dezagreabil sau fetid, cunoscută sub numele de cacosmie, poate fi reală sau poate fi rezultatul unei iluzii olfacÂtive la un pacient cu probleme psihice.
Uneori, această senzaÅ£ie este reală, întrucât mirosul urât există în reaÂlitate, putând fi perceput ÅŸi de anturajul persoanei afectate. In acest caz, această senzaÅ£ie este provoÂcată de o infecÅ£ie a nasului sau a sinusurilor, de o tumoră a foselor nazale sau de un corp străin.

Pierderea mirosului
Uneori, această senzaÅ£ie este imaÂginară, neexistând nicio boală sau obstrucÅ£ie nazală accidentală care să perturbe funcÅ£ionarea normală a simÅ£ului mirosului. In acest caz, poate fi vorba de o inflamaÅ£ie a nervului olfactiv, de o halucinaÅ£ie în cadrul unei boli psihice (schiÂzofrenie), de o depresie foarte- gravă sau de un semn care anunţă o criză de epilepsie.
Cacosmia imaÂginară poate apărea ÅŸi în cursul unei cure de dezintoxicare alcoÂolică. O anomalie similară este parosmia, care face ca un miros plăcut să fie resimÅ£it ca fiind dezagreabil ÅŸi poate produce senÂzaÅ£ie de greaţă: această anomalie este, de asemenea, un semn al unei boli psihice.
TABAGISMUL
Mucoasa nazală este sensibilă faţă de agresiunile chimice produse prin inhalare: printre acestea, tabagismul este fără îndoială cea mai răspândită. Tabagismul poate fi activ sau pasiv, atunci când este implicat mediul fumătorilor. Expunerea la vaporii de nicotină provoacă o modificare, de multe ori ireversibilă, a mucusului care acoperă zona olfactivă ÅŸi antrenează astfel o reducere progresivă a facultăţilor olfacÂtive. Acest inconvenient, conÂsiderat de mică importanţă de către fumătorii inveteraÅ£i, trebuie să constituie un averÂtisment serios cu privire la intoxicare.
PIERDEREA GUSTULUI
Pierderea totală sau parţială a gustului, cunoscută sub numele de ageuzie, însoţeşte în cele mai multe cazuri pierderea mirosului, în acest caz, senzaţiile de bază ale gustului se păstrează, dar sunt modificate şi diminuate.
Ageuzia neînsoÅ£ită de pierderea mirosului este foarte rară. Cauzele pot fi acelea care au ca rezultat o cavitate bucală uscată, caracteriÂzată de lipsa de salivă ÅŸi o deterioÂrare a papilelor gustative. Ele sunt în principal urmări ale unor trataÂmente contra cancerului bucalprin radioterapie (acest tratament împieÂdică salivarea, întrucât afectează glandele salivare), ale unei inflaÂmaÅ£ii a cavitaÅ£ii bucale (stomatită) sau a limbii (glosită). Pierderea gustului poate fi ÅŸi un efectse- cundar al administrării prelungite de tranchilizante sau anti-spastice.
TULBURĂRILE DE GUST Şl MIROS Şl PSIHICUL
Pierderea gustului ÅŸi a miroÂsului este obsedantă ÅŸi se regăseÅŸte în permanenţă în gândurile persoanelor care sunt private de aceste simÅ£uri. Aceasta merge uneori atât de departe încât atrage după sine pierderea apetitului ÅŸi o tendinţă spre depresie. Un alt factor de anxietate la cei care ÅŸi-au pierdut mirosul este teama permanentă că nu vor putea distinge un miros periÂculos precum o scurgere de gaze în locuinţă sau un miros anormal de ars.