Amigdalita
Amigdalita
Este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine. Amigdalele sunt formatiuni de tesut limfatic situate de o parte si de alta a gatului, deasupra si in spatele limbii. Amigdalele au rol de aparare a organismului impotriva microbilor sau virusilor care intra prin gura sau prin nas.
Cauze ale aparitiei amigdalitei
Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A, care produce de asemenea si angina streptococica. Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi cele parazitare si fungice.
Amigdalita acuta este o infectie a amigdalelor cauzata de unul sau mai multe tipuri de bacterii sau virusuri. Amigdalita acuta este caracterizata de o instalare rapida sau graduala a durerii in gat, asociata de obicei cu febra. Pacientul poate inceta sa inghita saliva, sa saliveze, sa se planga de dureri in urechi la inghitire sau sa aiba o respiratie urat mirositoare. Suprafata amigdalelor devine rosu-aprins, cu sau fara o depunere alb-cenusie (exudat). Ganglionii gatului se pot umfla si poate apare febra.
Amigdalita cronica este o infectie persistenta a amigdalelor. Infectiile repetate pot cauza formarea unor mici buzunare (cripte) in amigdale, care adapostesc bacteriile. In mod frecvent, in aceste cripte sa gasesc pietricele urat mirositoare. Aceste pietre (amigdaliti) pot contine cantitati mari de sulf. Atunci cand sunt zdrobite, apare mirosul caracteristic de ou stricat care e cauza respiratiei urat mirositoare. Ele dau senzatia pacientului ca are ceva care il tine in fundul gatului.
Mod de transmitere
Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase.
Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant. Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii si fara instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani. Tratamentul antibiotic scurteaza perioada de contagiozitate, o persoana infectata nefiind contagioasa dupa instituirea unui tratament de cel putin 24-48 ore.
Simptome
Amigdalita se caracterizeaza prin inflamarea si colorarea vizibila in rosu-aprins a amigdalelor. La suprafata amigdalelor infectate se pot observa uneori pete albe.
Alte manifestari includ:
– Dureri severe in gat
– Deglutitie dificila sau dureroasa
– Amigdale rosii, umflate, acoperite complet sau partial de puroi
– Dureri de cap
– Ganglioni mariti si durerosi langa maxilar si gat
– Schimbare sau pierdere de voce
– Respiratie urat mirositoare
– Congestie nazala si nas infundat
– Dureri abdominale
– Febra si frisoane
– Mici rani deschise, sangerande, pe amigdale
– Crestere vizibila de bacterii pe amigdale
Tratament
Generalitati
Amigdalitele, au cel mai frecvent o etiologie virala, avand o evolutie favorabila in lipsa tratamentului, infectia rezolvandu-se de la sine. In cazul in care etiologia amigdalitelor este streptococica este necesar instituirea tratamentului antibiotic. Sunt de remarcat semne si simptome ce evidentiaza aceasta etiologie (streptococica) cum ar fi semnele de deshidratare (uscaciunea gurii si a limbii) sau simptome ce indica o complicatie (dureri la nivelul urechii).
Optiuni de medicamente
Amigdalitele de cauza virala au o evolutie spontana, rezolvandu-se de la sine fara a fi necesar instituirea tratamentului antibiotic. Gargara cu apa sarata (1,2 ml. sare la 118,3 ml. apa calduta) de cateva ori pe zi, consumul de lichide calde si administrarea de medicamente antialgice eliberate fara reteta medicala (acetaminofenul) amelioreaza disconfortul datorat inflamatiei. Nu este recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii acesteia cu inducerea sindromului Reye. Dintre antibiotice, penicilina este cel mai frecvent utilizata in tratamentul anginei streptococice. De cele mai multe ori insa si amigdalitele bacteriene se vindeca spontan, tratamentul antibiotic avand ca scop prevenirea complicatiilor (reumatismul poststreptococic) induse de amigdalitele streptococice netratate.
Tratament chirurgical
Amigdalectomia (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) este considerata o alegere terapeutica in cazul in care apar complicatii serioase, infectii recurente sau infectii cronice care nu raspund tratamentului conservator si afecteaza activitatea zilnica. Acest procedeu este considerat de electie numai dupa ce medicul specialist considera ca istoricul bolii si starea generala permit acest lucru.
Cel mai probabil vor beneficia de amigdalectomie acei pacienti care prezinta:
– cinci sau mai multe episoade de amigdalita pe an sau au infectie recurenta de cel putin doua ori pe an, cel putin doi ani consecutiv
– infectia prelungeste repausul la domiciliu, interfereaza cu somnul sau cu activitatea zilnica
– amigdalita cu durata de peste trei luni, care nu raspunde la tratamentul medicamentos
– obstructia cailor aeriene
– dificultati la inghitire
– dificultati in vorbire datorita obstructiei nazale
– sangerari abundente ale amigdalelor
2 comentarii
Pings and Trackbacks