Fertilizare in vitro
Dintre toate tehnicile folosite pentru a ajuta cuplurile fără copii să procreeze. Fertilizarea in vitro este cea mai binecunoscută. In numai 20 de ani a transformat multe vieţi, oferind şansa inseminării artificiale.
Fertilizarea in vitro (prescurtare uzuală FIV: traducerea adliteram este fertilizarea în sticlă”) a fost dezvoltată datorită inspiraţiei şi priceperii unui ginecolog, Patrick Steptoe, şi unui om de ştiinţă. Robert Edwards. Steptoe a fost pionierul folosirii laparoscopului, pentru vizualizarea directă a organelor pelviene. în timpul intervenţiilor chirurgicale abdominale. Tehnica permite medicului să vadă ovarele, permiţând colectarea de ovule, cu o tehnică minim invazivă.
Edwards era specializat în fiziologia reproducerii umane şi a lucrat ani de zile făcând studii experimentale de fertilizare in vitro pe şoareci, înainte de a lucra pe oameni.
Primul lor succes a fost medi-atizata naştere a Louisei Brown, în Oldham, Lancashire, în anul 1978. Aceasta a deschis drumul uneia dintre cele mai importante cuceriri ale medicnii moderne: posibilitatea de a concepe copii în eprubetă.
TROMPELE UTERINE BLOCATE
Iniţial fertilizarea in vitro a fost concepută pentru tratamentul infertilităţii femeilor care aveau trompele uterine blocate, ceea ce împiedica spermatozoizii să ajungă la ovul. Fertilizarea in vitro a evitat această cale, scoţând ovulul din organism, fertilizându-l in vitro şi reintroducând embrionul în uter pentru a se dezvolta. Curând, FIV a devenit o metodă de a trata orice cauză specifică a infertilităţii, deşi până nu demult tratamentul infertilităţii masculine grave cu ajutorul FIV rămânea fără succes.
In următorii douăzeci de ani ce au urmat primei naşteri de succes în urma fertilizarea in vitro, s-au făcut relativ puţine progrese semnificative în modul iniţialde tratament, care să aibă un impact major asupra ratei de succes a FIV. Cu toate acestea, între timp au apărut numeroase modificări ingenioase în utilizarea acestei proceduri, care au făcut ca tratamentul din ziua de azi să fie mult mai puţin deranjant şi mai lipsit de incidente, cu accent pe pacientul tratat în ambulatoriu, cu ultrasunete, mai degrabă de cât prin internare şi proceduri invazive, ce ar necesita anestezie generală.
Rezultatul Tratamentului
Pentru a confirma sarcina, femeile fac un test de sarcină cu urină, la două săptămâni după fertilizare şi introducerea embrionului în uter. Trei săptămâni mai târziu medicii vor confirma sarcina cu ajutorul ultrasunetelor, care vor vizualiza bătăile inimii fetale. Odată stabilită existenta sarcinii, şansele ca aceasta să fie dusă la termen sunt aceleaşi ca şi in cazul conceperii naturale, la fel şi probabilitatea anomaliilor fetale.
Şansele ca embrionul să se implanteze cu succes în uter variază în funcţie de mulţi factori, printre care şi vârsta mamei (peste 37 de ani rata succesului scade dramatic) şi faptul că femeia a mai avut sau nu alte sarcini prin fertilizarea in vitro duse la termen; dacă da, şansele de succes se dublează. în general, şansa de succes este de 15% pe fiecare încercare. In România prima fertilizare reuşită in vitro a avut loc în anul 1996, făcută de dr. Ioana Muntean.
Un comentariu
Pings and Trackbacks