Hepatita virală este o inflamaţie infecţioasă a ficatului, provocată de numeroase virusuri. Hepatita B, C şi D se transmit prin sânge infectat sau prin ţesuturi infectate şi poate evolua către hepatită cronică.
Hepatita acută infecţioasă determină o simptomatologie diversă, incluzând icter (coloraţia galbenă a pielii), greaţă, letargie şi pierderea poftei de mâncare. Totuşi, o parte dintre cei infectaţi nu prezintă niciun fel de simptomatologie şi nu sunt conştienţi de prezenţa infecţiei.
Virusurile hepatitei B şi C tind să rămână prezente în sânge şi în ficat pe viaţă şi pot determina leziuni hepatice pe termen lung, inclusiv cancer. Infecţia cu virusuri ai hepatitei B şi C apare prin contact cu sângele contaminat (sau alte lichide din organism, în cazul hepatitei B). Hepatita D este dată de un virus defectiv ce nu apare decât la persoanele deja infectate cu hepatita B.
INVESTIGAŢII
Printre persoanele cu risc de hepatită virală se numără cele ce au sau au avut icter, consumatorii de droguri ce folosesc acele în comun şi persoanele care au avut contact sexual sau au intrat în contact cu sângele unor persoane cu hepatită B sau C.
Atunci când medicul suspectează o persoană de a fi infectată cu virus hepatic, el face un examen clinic al pacientului şi recomandă efectuarea unor teste sanguine. Testele de sânge includ măsurarea funcţiei hepatice, depistarea unor markeri pentru cancerul hepatic şi teste virusologice specifice.
Se poate recomanda şi efectuarea unei ecografii pentru evaluarea ficatului sau a unei biopsii hepatice, prin care se recoltează o cantitate mică de ţesut hepatic pentru examinare microscopică.
Principiile testelor hepatice
Diagnosticul de hepatită virală de tip B, C sau D este pusîn urma evidenţierii virusului sau a anticorpilor antivirali în sânge. Aceşti anticorpi sunt produşi de sistemul imun al persoanei infectate, împotriva virusurilor (antigene).
Testul care determină prezenţa anticorpilor în sânge este complex deoarece anticorpii în sine nu sunt vizibili sau cuantificabili direct.
TESTUL ELISA
Testul numit ELISA (prescurtare pentru Enzyme Linked Immunosorbent Assays), test de titrare imunoenzimatică se foloseşte pentru a depista anticorpii din sânge. Acest test implică tapeta-rea părţilor laterale şi a fundului unui numărde 96 spaţii rotunde de plastic (godeuri), câte se găsesc pe o placă ELISA, cu antigen viral.
Probele de sânge sunt adăugate apoi în fiecare spaţiu pentru a permite anticorpilor prezenţi în sânge să se lege de antigenele virale.
Paşii următori fac vizibili anticorpii legaţi de antigene:
1 Spaţiile sunt spălate pentru a îndepărta toate componentele sângelui de anticorpii specifici împotriva virusurilor hepatice, ce sunt ataşaţi pe placă.
2 Se creează un anticorp la anticorpii umani, pe animal (capră, şoarece, iepure sau oaie).
3 De anticorpul nou creat pe animal se ataşează o enzimă, pentru marcare. De obicei enzima este aleasă astfel încât să coloreze un compus chimic incolor. Această enzimă face ca anticorpii antivirali să devină vizibili în spaţiile tapetate cu antigen. U. Agentul de detectare îşi schimbă culoarea în prezenţa enzimei.
4 Anticorpul marcat cu enzimă şi îndreptat împotriva anticorpilor umani se adaugăîn godeuri şi el se ataşează de pereţii acestora numai dacă ci conţin anticorpi antivirali.
5 Godeurile sunt spălate pentru a îndepărta anticorpii marcaţi cu enzimă, care nu s-au legat de anticorpii umani.6 Agentul de detectare este adăugat pentru a produce o modificare de culoare în godeuri, acolo unde sunt prezenţi anticorpii marcaţi cu enzimă.
7 Este citită placa: dacă godeul şi-a schimbat culoarea, înseamnă că au fost prezenţi anticorpi antivirali în proba de sânge. Dacă godeurile sunt fără culoare, înseamnă că nu au existat anticorpi în sânge.
