Bule de aer pentru organism
Intregul spaţiu intern al acestor celule, care nu au nucleu la maturitate, este disponibil pentru transportul oxigenului. Globulele roşii nu utilizează oxigenul transportat pentru nevoile proprii, ele ci îndeplinesc funcţia de oxigenare a celulelor.
Descriere Globulele rosii
► Caracteristicile globulelor rosii
Globulele roşii, sau eritrocitele, sunt celule care conţin hemoglobina, o proteină ce asigură transportul oxigenului. Hemoglobina este, de asemenea, un pigment care dă sângelui culoarea sa roşie. Un bărbat sănătos posedă aproximativ 5,4 x 10’2 (milioane de milioane) de eritrocite pentru fiecare litru de sânge, iar o femeie 4,8 x 1012. Pentru ca acest număr să rămână constant, este necesar ca celule noi, mature, să intre în circulaţia sanguină în ritm de cel puţin două milioane pe secundă. Un debit care este necesar în vederea compensării nivelului ridicat de distrugere a globulelor roşii.
► Anatomie globule rosii
Eritrocitele au formă de disc biconcav şi un diametru cuprins între 7 şi 8 microni. Structura lor este simplă. Membrana lor plasmatică este, în acelaşi timp, rezistentă şi flexibilă, ceea ce le permite să se comprime fără să se rupă atunci când intră în capilare înguste.
Ele nu au nucleu, astfel încât nu pot nici să se reproducă, nici să desfăşoare activităţi metabolice complexe. Citosolul eritrocitelor conţine molecule de hemoglobina care au fost sintetizate în timpul producerii de eritrocite, înainte ca acestea să îşi piardă nucleul. Aceste molecule de hemoglobina reprezintă aproximativ 33 % din masa celulei.
Formarea globulelor rosii
► Eritropoieză
Formarea eritrocitelor este numită eritropoieză.
► Prima etapă. In măduva osoasă roşie, o celulă precursoare, numită proeritroblast, se divide de mai multe ori, dând naştere unor celule care încep să sintetizeze hemoglobina. La sfârşitul procesului, o celulă aproape complet dezvoltată îşi expulzează nucleul şi este numită, în acest caz, reticulocit. Absenţa nucleului cauzează deformarea celulei, ceea ce dă eritrocitelor forma lor biconcavă caracteristică.
►A doua etapă. Reticulocitele, care îşi păstrează mitocondriile, ribozomii şi reticulul endoplasmatic trec din măduva osoasă roşie în măduva spinării, ajungând în capilarele sanguine.
►A treia etapă. Reticulocitele se transformă în eritrocite mature, la o zi sau două după trecerea lor în măduva spinării.
Ciclu de viaţă al globulelor rosii
Globulele roşii trăiesc aproximativ 120 de zile: membrana lor plasmatică se uzează, ca urmare a traversării capilarelor, iar celulele pot, din această cauză, să se descompună, mai ales atunci când trec prin canalele înguste ale splinei. Lipsite de nucleu şi de alte organite celulare, eritrocitele nu pot sintetiza noi componente care să le înlocuiască pe cele deteriorate: celulele uzate sunt retrase din circulaţia sanguină şi distruse de fagocitele splinei şi ale ficatului. Ceea ce rezultă din descompunerea lor se reciclează astfel:
► macrofagele splinei, ale ficatului şi ale măduvei osoase roşii fagocitează distrugând eritrocitele uzate şi descompuse.
► hemoglobina este divizată în globină şi hem.
►globină (proteină) este descompusă în aminoacizi, care pot servi la sinteza noilor proteine.
►fierul este eliberat de hem, sub formă de ion Fe3+, care se asociază cu o proteină plasmatică, transferină, un transportor de ion Fe3+, în circulaţia sanguină.
► eritropoieză din măduva roşie produce globule roşii care intră apoi în circulaţia sanguină.
► atunci când hemul se separă de fier, partea care rămâne este transformată în biliverdină, un pigment verde, apoi în bilirubină, un pigment galben portocaliu.
►bilirubină intră în sânge, care o duce până în ficat, unde hepatocitele o varsă în bilă, care trece în acest moment în intestinul subţire, apoi în intestinul gros.
►în intestinul gros, bacteriile transformă bilirubină în urobilinogen,
►o parte din acest urobilinogen este reabsorbitîn sânge, transformat în urobilină, un pigment galben, şi eliminată prin urină.
►cea mai mare parte a urobilinogenului este excretată în materiile fecale, sub forma unui pigment cafeniu închis, stercobilina, care le dă culoarea caracteristică.
Oxigenul si globulele Rosii
Globulele roşii sunt celule extrem de bine adaptate pentru funcţia lor, aceea de a transporta oxigenul: forma lor biconcavă prezintă o suprafaţă mult mai mare de transport decât a unui cub, de exemplu.
► Mecanism. O globulă roşie conţine aproximativ 280 de milioane de molecule de hemoglobina. Fiecare dintre ele este formată dintr-o proteină, numită globină, compusă din patru lanţuri polipeptidice (două alfa, două beta). Un pigment non proteic, numit hem, în formă de inel, al cărui centru conţine un ion de Fe (Fe2*), care se poate combina reversibil cu o moleculă de oxigen, este fixat pe fiecare dintre cele patru lanţuri, fapt ce permite fiecărei molecule de hemoglobina să transporte patru molecule de oxigen.
Acestea din urmă, captate în plămâni, sunt fixate pe un ion de fier. Pe măsură ce sângele parcurge capilarele ţesuturilor, reacţia fier-oxigen se inversează. Hemoglobina eliberează oxigenul, pe care îl răspândeşte mai întâi în lichidul interstitial, apoi în celule.
Dioxidul de carbon
Hemoglobina transportă, de asemenea, aproximativ 23 % din dioxidul de carbon total – produs de metabolism: sângele care circulă prin capilarele ţesuturilor captează dioxidul de carbon, din care o parte se combină cu aminoacizii din globină. Atunci când sângele pătrunde în plămâni, hemoglobina eliberează dioxidul de carbon, care este eliminat prin expiraţie.
Presiunea arterială
Monoxidul de azot (NO), un „hormon gazos” produs de celulele care învelesc vasele sanguine, se poate fixa pe hemoglobina. în anumite circumstanţe, este eliberat provocând vasodilataţie, ameliorând debitul sanguin.
Un comentariu
Pings and Trackbacks