>
Dacă o femeie are o tumoră la nivelul sânului, aceasta trebuie examinată medical, pentru a-i aprecia caracteristicile şi pentru evaluarea stării generale. Investigaţiile ulterioare pot include o ecografie, o mamografie şi puncţia cu aspiraţie pentru examen citologic; ultima poate fi efectuată fără internare, fiind vorba de extragerea unei porţiuni mici din tumoră, cu ajutorul unui ac special, pentru a fi examinată la microscop.
Lichidul aspirat din chistul din sân poate fi examinat în acelaşi mod. Pentru precizarea diagnosticului, în final, ar putea fi necesară o biopsie (extragerea chirurgicală a unei porţiuni de ţesut, pentru analiză).
Mamografia implică folosirea de doze mici de raze X, pentru examinarea ţesutului mamar. Imaginea obţinută este examinată ulterior de către specialistul radiolog.
Cancerul în stadiile incipiente poate fi depistat frecvent cu ajutorul mamogra-fiei (aplicarea de doze mici de radiaţii la nivelul sânului).
Depistează tumorile începând de la dimensiunea de 1mm diametru, înainte ca acestea să poată fi palpabile (tumorile trebuie să aibă cel puţin 1 cm diametru pentru a fi palpabile).
Mamografia este mai exactă la femeile în vârstă, decât la cele tinere, deoarece acestea au un ţesut mamar mai puţin dens.
România tinde să se alinieze la politicile europene de depistare precoce a cancerului de sân. Astfel, la 40 de ani se recomandă prima mamografie, împreună cu un examen fizic, apoi între 40 şi 49 de ani cate una la doi ani, iar după vârsta de 50 de ani, o mamografie anual. Pacientele cu mamografii anormale vor fi examinate de medicul specialist, care va recomanda teste suplimentare.
în cazul existenţei unor factori de risc cunoscuţi, se tinde să se urmărească femeia începând cu vârsta de 35 de ani.
Dacă se descoperă existenţa unui abces la nivelul sânului, ar putea fi necesar drenajul chirurgical al abcesului. De obicei factorul caizant al abceselor este stafilococul auriu.
în funcţie de cauza tumorii de la nivelul sânului, tratamentul poate implica intervenţia chirurgicală, radioterapia sau chimioterapia.
Există tratamente diferite pentru cele trei tipuri diferite de tumori benigne: Fibroadenoamele
Dacă tumora creşte sau provoacă îngrijorare, ea poate fi îndepărtată chirurgical.
Chisturile sânului
Acestea pot fi evacuate, frecvent, cu ajutorul unei puncţii cu un ac de seringă. Dacă reapar, ele pot fi îndepărtate chirurgical.
Abcesele sânului
Tratamentul cu antibiotice, de exemplu cu flucloxacină, poate avea rezultate, dar s-ar putea să fie necesară intervenţia chirurgicală pentru drenajul abcesului.
■ Tumorile benigne. Aproximativ 1 din 5 fibroadenoame dispare fără tratament şi numai unele fibroadenoame cresc. Majoritatea persistă până la menopauză, apoi devin mai puţin evidente. Cam unul din 10 chisturi se reface după drenaj şi în jur de jumătate din femeile care au un chist mai dezvoltă altul.
Cancerul de sân. Schemele moderne de tratament au redus rata mortalităţii prin cancer de sân cu 30%, în ultimul deceniu. Este esenţială aplicarea precoce a tratamentului. Cu cât tumora este mai mică, cu atât prognosticul este mai bun.
Până la 90% din femeile care au avut o tumoră cu diametru sub 2 cm supravieţuieşte la 5 ani de la aplicarea tratamentului, dar cifra scade la 60 la sută pentru femeile care au avut tumori cu diametru între 2 şi 5 cm.
Radioterapia este folosită pentru a distruge celulele canceroase. Radiaţiile ionizante trec prin ţesuturile destinse şi distrug celulele anormale.