noiembrie, 2010

>Cunoscută şi sub denumirea de seboreea pielii capului, sau şi mai corect – pitiriazis capitis, mătreaţa este numele dat par­ticulelor fine, scuamoase, pre­zente pe scalpul a circa 50 la sută din populaţie.Afecţiunea este asociată cu prezenţa unei ciuperci, Pity-rosporum ovale şi se tratează cu o varietate de produse, prin­tre care seleniu, piritionat de zinc şi gudron de cărbune, ca şi cu şampoane antimicotice. Per­soanele cu afectare masivă pot avea nevoie de iniţierea unui tra­tament pe bază de geluri şi loţi-uni cu cortizon.

Această femeie prezintă un caz sever de mătreată. Un grad oarecare de descuamare a pielii de suprafafă…

>Denumirea populară a plan­tei Atropa belladona, din care se obţine atropină.

>Tehnică de nursing folosită pen­tru împiedicarea răspândirii infec­ţiilor, de obicei la pacienţii aflaţi la izolare. Asistenta evita contactul fizic cu pacientul. Aceasta implica spălarea riguroasă a mâinilor, purtarea de mănuşi, şorţ şi uneori mască. După examinare, artico­lele de unică folosinţă se aruncă la cutia de deşeuri a pacientului, iar asistenta se spală din nou pe mâini si aruncă sortul si mănuşile.

Practicarea îngrijirii de tip barieră este esenţială pentru reducerea pericolului de infecţii încrucişate, mai ales când pacientul suferă de o boală cu grad înalt de contagiozitate,…

>Măseaua localizată cel mai departe de linia mediană a maxi­larelor, în partea lor posterioară, care face parte din dantura adul­tului, în mod normal există patru măsele de minte: câte una de fie­care parte, dreapta şi stânga, a fie­cărui maxilar, superior şi inferior. Măselele de minte apare la înce­putul perioadei de adult. Deseori erupţia lor la nivelul gingiilor este incompletă sau este împiedicată de către măseaua învecinată, în unele cazuri fiind necesară extrac­ţia măselei de minte

>

Mărirea capacităţii vezicii urinare. Aceasta se face, de obicei, în urma unei intervenţii chirurgicale, numită ileocecocistoplastie. Se îndepărtează partea de sus a vezicii, la nivelul de inserţie al urete-relor. La vezica rămasă se ataşează apoi o porţiune de iloen sau de colon. Datorită faptului că cele două struc­turi au pereţi musculari cu elasti­cităţi diferite, creşte cantitatea de urină pe care o poate reţine vezica.

Vezica, prezentată aici în aparatul urinar al femeii, este un organ cavitate constituit…