>
In faţa unui caz de intersexualitate la nou-născut, trebuie luată o decizie în privinţa stabilirii sexului copilului – masculin sau feminin. înainte de a lua această decizie, trebuie luate în consideraţie interesele copilului.
Ambiguitatea sexuală este evidentă încă din momentul naşterii la corpul uman. De aceea, managementul adecvat al cazului devine o necesitate imediată. Abordarea lipsită de delicateţe a unui copil cu ambiguitate sexuală, poate genera probleme de-a lungul întregii vieţi, atât pentru copil, cât şi pentru familia sa. De aceea, aceste cazuri trebuie abordate în modul cel mai responsabil, cât mai repede după naşterea copilului.
Toţi părinţii vor să ştie sexul copilului lor de-abia născut. Dar de câte ori exisă dubii asupra sexului copilului, nu trebuie dat un răspuns imediat. Cu toate acestea, este foarte dificil pentru personalul medical să nu facă acest lucru când sunt întrebaţi de către părinţii nerăbdători. Este de înţeles presiunea care apasă asupra lorîn astfel de cazuri.
Dificultatea declarării sexului copilului la naştere este dată de faptul că această decizie este foarte greu de răsturnat ulterior. Şi asta pentru că încă de la o vârstă foarte fragedă, părinţii şi rudele tratează fetiţele şi băieţii în mod foarte diferit, în funcţie de sexul lor.
Acest lucru se vede încă de la naştere, când se aleg culori diferite pentru haine – de exemplu, albastru pentru băieţi şi roz pentru fete. Mai mult, percepţia copilului asupra propriului sex este stabilită deja în jurul vârstei de 18 luni.
Acestea sunt motivele pentru care este mai bine să se amâne luarea unei decizii mai bine cumpănite, decât să se hotărască în grabă şi fără cântărirea tuturor aspectelor implicate.
Dacă există îndoieli asupra sexului copilului la naştere, personalul medical trebuie să fie precaut. O decizie nepotrivită în acest moment, poate deveni o sursă de probleme ulterioare.
Medicii şi pacienţii trebuie să gândească în perspectivă. Şi asta pentru că punerea la îndoială a unor aspecte privind propria identitate a unei persoane – şi mai ales sexul acesteia -are consecinţe emoţionale majore.
Atunci când ajung la şcoală şi încep să interacţioneze cu alţi copii de aceeaşi vârstă, copiii cu tulburări de diferenţiere sexuală pot realiza că nu sunt ca ceilalţi copii. Ei pot de asemenea să devină conştienţi asupra tulburării pe care o manifestă părinţii asupra ambiguităţii lor sexuale.
Adolescenţa reprezintă o etapă importantă în dezvoltarea oricărui individ. La această vârstă se înregistrează frecvent probleme legate de identitatea sexuală sau imaginea propriei persoane, care pot fi foarte traumatizante. Pentru copiii cu tulburări de diferenţiere sexuală, perioada pubertăţii poate fi şi mai dificilă. în unele cazuri, aceşti copii pot suferi întârzieri ale procesului de maturizare pubertară. Alţii pot prezenta fenomene fizice îngrijorătoare, ca de exemplu dezvoltarea pilozităţii faciale şi a creşterii în dimensiuni a cli la fete sau dezvoltarea sânilor (ginecomastie) la băieţi.
In cursul pubertăţii, la băieţii cu tulburări de intersexualitate se poate semnala dezvoltarea sânilor (ginecomastie). Acest fenomen poate genera o stare intensă de anxietate privind propria imagine.