Neurologie – Managementul iniţial0 Comments

Publicat in:
Etichete: managementul iniţial, neurologie

Ingrijirea şi susţinerea pacientului încep imediat cum acesta ajunge în unitatea medicală, îngrijirea specializată se axează pe diminuarea problemelor asociate cu instalarea paraliziei.

Pentru reducerea riscului de complicaţii este esenţial ca în decurs de două până la trei zile de la accident, pacientul cu traumatism spinal să fie trimis într-o unitate medicală specializată. Orice întârziere în acest sens poate avea un efect negativ asupra prognosticului pe termen lung şi a calităţii vieţii.

Neurologie – ZONELE DE PREOCUPARE

Managementul iniţial al traumatismelor medulare implică următoarele sectoare:

Pielea în general, după un astfel de traumatism, circa opt până la zece săptămâni sunt petrecute în pat. In această perioadă se formează os nou pentru vindecarea eventualelor fracturi vertebrale. Personalul medical verifică modificările cutanate pentru a observa orice eventuale semne de înroşire. Pacienţii sunt îngrijiţi pe un pat special care permite întoarcerea lor la fiecare două trei ore pentru a se preveni astfel apariţia escarelor.

■    Respiraţia – se monitorizează funcţia respiratorie, iar dacă pacientul prezintă semne de detresă sau oboseală, se poate efectua o treheostomie (introducerea unui tub prin gât, în interiorul traheei], prin care pacientul să poată fi ventilat artificial.

■    Funcţia digestivă – imediat după un traumatism medular, mişcările involuntare care împing alimentele prin tractul digestiv (peristaltică) sunt abolite. Pacientul nu mănâncă şi nu bea nimic timp de cel puţin ore, dar imediat cum se pot auzi zgomote intestinale, se începe administrarea de lichide, după care în scurt timp se va recurge la o alimentaţie uşoară. Pacienţii sunt monitorizaţi îndeaproape deoarece orice distensie abdominală poate duce la tulburări respiratorii prin compresia exercitată asupra dia-fragmului. La început este necesară evacuarea manuală blândă a intestinului, prin care să se împiedice acumularea materiilor fecale şi mărirea de volum a intestinelor.

■    Funcţia urinară – pacientul nu va putea urina şi va necesita montarea unei sonde. Astfel se pot evita distensia vezicală şi afectarea ulterioară a tractului urinar.

Prevenirea formării cheagurilor de sânge – pentru minimalizarea riscului de tromboză venoasă profundă (cheaguri de sânge la nivelul venelor membrelor inferioare), pacienţii beneficiază de tratament anticoagulant şi ciorapi compresivi. Picioarele sunt mobilizate pasiv.

Durerea – în ciuda paraliziei, mulţi dintre pacienţi au dureri. Poziţionarea lor adecvată le poate diminua durerile asociate cu fracturile osoase şi totodată se pot administra analgezice.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Neurologie – Managementul iniţial

Lasă un răspuns