Transplantul de pancreas este o metodă care menţine normoglicemia (valori normale ale glucozei în sânge) pe o perioadă lungă de timp.
Un studiu recent, privind bolnavii cu transplant pancreatic, a arătat că este necesară asigurarea unui nivel normal al glicemiei, pe o perioadă de 10 ani. Pentru a face ca nefropatia (modificările din rinichi) să devină reversibilă.
Nu se ştie de ce este necesară această perioadă de timp. Dar este posibil ca hiperglicemia prelungită să inducă alterări ireversibile în celulele rinichiului, în ciuda normalizării glicemiei (aşa numitul efect de memorie). Nu se ştie dacă tratamentul intensiv cu insulină injectabilă subcutanat, pe aceeaşi durată de timp, poate ameliora complicaţiile deja instalate.
Transplantul de pancreas este mai bun decât tratamentul intensiv cu insulină. Insulina eliberată ritmic de pancreasul transplantat va intra in circulaţie odată cu produsele necesare digestiei, din ficat. Insulina administrată subcutanat nu poate reproduce această metodă de administrare.
In prezent, pacienţilor cu diabet nu li se recomandă operaţia de pancreas ca una de rutină. Avantajele unei normoglicemii controlate pe o perioadă lungă de timp sunt diminuate .
In primul rând, transplantul de pancreas este o metodă invazivă, cu risc letal. In al doilea rând, poate să apară respingerea grefei şi în al treilea rand, tratamentul imunosupresor, administrat pe viaţă, are toxicitate proprie.
Dar, dacă este necesar transplantul de rinichi, poate intra în calcul şi in transplant de pancreas. In prezent, se studiază o metodă minim invazivă şi relativ sigură. Această metodă ar putea înlocui, în cele din urmă, complicaţiile transplantului de pancreas şi ar putea preveni complicaţii ale bolii, precum nefropatia şi retinopatia.
Noua metodă implică transplantul de insule de celule pancreatice secretoare în pancreas. Această tehnică este promiţătoare pentru viitor, dar în prezent are rezultate slabe.
