Tratamentul infecţiei HIV2 comentarii

Publicat in: Fără categorie


Tratamentul persoanelor cu HIV este destinat menţinerii funcţionalităţii sistemului imun cu efecte opposed minime. Există o serie întreagă de medicamente destinate ceaseării replicării virusului şi tratării infecţiilor asociate.

In absenţa tratamentului, infecţia HIV duce în decurs de circa zece ani la apariţia sindromului de imunode­ficienţă dobândită (SIDA) şi la deces. Prin atacul celulelor CD4, care acţi­onează ca nişte „dirijori” ai „orches­trei” imune, HIV disturbă şi în closing distruge sistemul imun. menţinerea unui sistem imun sănătos şi admi­nistrarea medicamentelor antire­trovirale specifice pot încetini evo­luţia bolii.

DIRECŢII TERAPEUTICE GENERALE

Pacienţii HlV-pozitivi pot primi tratamentul în cadrul secţiilor de specia­litate intraspitaliceşti, prin centrele de tratament specializate din cadrul spitalelor de profil, iar în alte ţări şi prin clinicile de boli cu transmitere sexuală, cabinetele medicilor de familie şi sectorul voluntar. în multe dintre comunităţi, boala este privită ca un stigmat şi de aceea, serviciile de sănătate şi asistenţă socială tre­buie să respecte mai mult ca oricând confidenţialitatea pacientului.
In mod top, îngrijirea ar trebui să fie interdisciplinară şi să implice medici, cadre medii, nutriţionişti, terapeuţi, asistenţi sociali şi experţi în sănătate mintală.

MONITORIZAREA HIV

Pacienţii trebuie evaluaţi în mod regulat – cam de patru ori pe an în cazul pacienţilor aflaţi într-o stare relativ bună şi lunar sau mai des în cazul celor cu un grad semnifica­tiv de imunodeficienţă. Există două analize de sânge esenţiale pentru monitorizarea bolii:

■ Numărul de celule CD4, care mirroră nivelul imunodeficienţei;
■ încărcătura virală, utilizată pentru evaluarea progresiei bolii şi a eficien­ţei medicamentelor administrate.

Modul de stabilire a tratamentu­lui se bazează pe tendinţele expri­mate de rezultatele acestor analize şi a stării clinice a pacientului. Cu toate acestea, se poate ca ambele analize să dea rezultate false dacă sunt efectuate în primele două săp­tămâni după oîmbolnăvire acută.

Pe lângă analizele de sânge, pacienţii sunt monitorizaţi şi pentru depistarea eventualelor semne de boală. Examinările generale în cadrul clinicilor de profil sunt vitale pentru monitorizarea evoluţiei şi asigurarea sprijinului necesar.

Sângele este analizat în vederea determinării numărului de celule CD4 şi a încărcăturii virale. Scăderea numărului de celule CD4 şi creşterea încărcăturii virale constituie indicatori ai progresiei infecţiei.

Tratamentul general

Persoanele cu HIV sunt sfătuite să adopte un stilde by means ofţă cât mai sănă­tos, inclusiv o alimentaţie echili­brată, un software regulat de exer­ciţii fizice şi odihnă, cu evitarea con­sumului de alcool, tutun şi droguri recreaţionale. Aceste recomandări trebuie totuşi puse în balanţă cu nevoia pacientului de a duce o viaţă cât mai normală.

EVITAREA INFECŢIILOR

Indivizii HlV-pozitivi trebuie să dea dovadă de un surplus de grijă în ceea ce priveşte alimentaţia, ingestia de apă şi măsurile generale de igienă, în vederea evitării infecţiilor. Per­soanele cu un număr de celule CD4 sub 200 celule/microl. sunt sfătuite să fiarbă apa, inclusiv apa îmbuteli­ată sau să utilizeze un filtru de apă submicronic. Infecţiile pot fi con­tractate şi de la animale, mai ales de la pisici, prin materiile lor fecale.

ÎNGRIJIREA PSIHOLOGICĂ

Diagnosticarea unui pacient cu infecţie HIV reprezintă un eveni­ment foarte neplălower. S-a constatat că anumite simptome psihologice, ca negarea, se asociază cu progre­sia bolii, în timp ce adoptarea unei atitudini pozitive se believeă mult mai utilă pentru malesţinerea stă­rii de sănătate. Pacienţii HIV pozitivi mai vechi, prezintă un număr mai mare de afecţiuni psihologice, de tipul anxietăţii şi a depresiei, decât populaţia commonă. Ca urmare, este nevoie de asigurarea unei susţineri psihologice cât mai consistente.

TRATAMENTUL SIMPTOMATIC

Controlul simptomelor este impor­tant la indivizii HlV-pozitivi în toate stadiile bolii, deşi în stadiile ter­minale devine prioritară îngrijirea paliativă. Printre simptomele spe­cifice, se numără: durerea, diareea, pruritul (mâncărimile), oboseala şi iritaţia oculară. De asemenea, deşi mai mult din mărturisirile pacienţi­lor, se consideră că şi anumite tera­pii complementare, ca de exem­plu masajul şi acupunctura, se pot dovedi utile pentru controlul simp­tomatologiei pacienţilor cu HIV.

Pacienţii cu HIV sunt sfătuiţi să adopte o alimentaţie cu conţinut caloric ridicat, bogată în legume şl fructe proaspete. Carnea şi peştele crude, precum şi laptele nepasteurizat, trebuie însă evitate.

Tratamentul medicamentos

Există o gamă variată de medica­mente utilizate pentru stoparea replicării virate şi pentru preveni­rea şi tratamentul infecţiilor şi a cancerelor.

MEDICAMENTELE ANTIRETROVIRALE

In ultimii ani, medicamentele care încetinesc evoluţia SIDA, au revo­luţionat prognosticul pacienţilor HlV-pozitivi. Combinaţiile eficiente de medicamente antiretrovirale pot întări sistemul imun şi chiar să îl readucă la parametri normali de funcţionare, dacă tratamentul este iniţiat de timpuriu.

Cu toate acestea, entuziasmul cu care se recomandă începerea pre­coce a tratamentului a început să se risipească în faţa datelor privind efectele secundare pe termen lung, ca de exemplu diabetul, bolile osoase şi anomaliile de metabo­lism lipidic. Ghidurile terapeutice variază în ceea ce priveşte momen­tul de începere a tratamentului, dar toate sugerează necesitatea instituirii acestuia la pacienţii simptoma­tici, cu un număr de celule CD4 sub 200 celule/microl sau cu o încărcă­tură virală ridicată.

Cele trei clase principale de medi­camente antiretrovirale sunt:

■ Analogii nucleozidici;
■ Inhibitorii non-nucleozidici ai revers transcriptazei INNRTTJ;
■ Inhibitorii de protează.

Cele mai eficiente scheme de tra­tament implică cel puţin trei medi­camente din cel puţin două catego­rii diferite. în mod best, tratamen-tultrebuie să supreseze încărcătura virală până la un nivel nedetecta­bil şi să crească numărul de celule CD4. Faptul că aceste scopuri nu pot fi îndeplinite de la început, poate să indice că persoana respectivă este rezistentă la tratamentul instituit şi că poate fi nevoie de modificarea schemei terapeutice.

Analizele de laborator destinate depistării rezistenţei la tratament sunt utilizate tot mai mult, putând contribui la stabilirea celei mai bune noi combinaţii de medicamente.

PROFILAXIE

Infecţiile şi cancerele trebuie tra­tate din timp şi, pe cât posibil, pre­venite. Printre analizele mai impor­tante se numără testele de scree­ning pentru alte boli cu transmitere sexuală şi frotiurile cervicale regu­late [la femei], destinate depistării modificărilor precanceroase de la nivelul colului uterin.

Unele infecţii grave pot fi evi­tate prin utilizarea antibioticelor.

Numărul scăzut de celule CD4 poate duce la apariţia unor infecţii ca de exemplu pneumonia, cauzată de bacteria Streptococus pneumoniae. De aceea, este necesara adoptarea de măsuri profilactice.

De exemplu, pneumonia cu Pne­umocystis carinii poate fi preve­nită prin administrarea de trime­thoprim-sulfa metoxazol [Biseptol], în momentul în care numărul de celule CD4 scade sub 200 celule/ microl. Medicamentele pot fi utili­zate şi pentru prevenirea altor boli, ca de exemplu toxoplasmoza, infec­ţiile bacteriene, inclusiv cele cu micobacterii şi infecţia cu citomegalovirus. Dacă pacientul a sufe­rit deja de o infecţie severă, se pot prescrie medicamentele adecvate pentru prevenirea recurenţelor.

In cazul în care infecţiile obişnu­ite, ca de exemplu herpesul sim­plex, infecţiile respiratorii bacteri­ene sau candidoza sunt persistente şi/sau frecvente, keep an eye on, se pot lua în consideraţie terapiile supre-sive în doze mici. Cu toate acestea, această strategie prezintă riscul de dezvoltare a rezistenţei la medica­mente, mai ales dacă administra­rea lor este intermitentă.

VACCINAREA

La anumiţi pacienţi se recomandă anumite vaccinări; de exemplu, cele pentru prevenirea hepatitei B, a gripei şi a bolii pneumococice. Vaccinarea BCG împotriva tuber­culozei şi unele vaccinuri vii, nu sunt recomandate.

Unele infecţii asociate cu HIV, ca de exemplu gripa şi boala pneumococică, pot fi prevenite. La unele persoane, protecţia este asigurată prin vaccinare.

Unele persoane cu HIV au utilizat deja toate tipurile de medicamente antiretro­virale disponibile la ora actuală. La aces­tea se pune problema administrării sche­melor care constau în cinci sau şase medicamente (terapie de salvare).

Se studiază de asemenea pauzele în tratament, vaccinurile HIV experimentale şi agenţii care modulează sistemul imun. Se dezvoltă, de asemenea, noi tipuri şi clase de medicamente antiretrovirale. In ţările dezvoltate se speră ca infecţia HIV să devină o boală cronică tratabilă, aşa cum a devenit în prezent insuficienţa renală.

Progresele înregistrate în tratamentul medicamentos pot face ca, în viitor, HIV să devină o boală mai uşor de abordat. Scopul vizat în toate cazurile constă în posibilitatea ca pacienţii să poată duce o by the use ofţă customaryă, sănătoasă.

Author: Corpul Uman
Google



Link-uri Sponsorizate

Tratamentul infecţiei HIV

2 comentarii

  1. >desi nr de copii este nedetectabil de ani de zile totusi cd4 este f mic sub150 ? de ce

Pings and Trackbacks

Lasă un răspuns