Sistemul Cardiovascular

Există un număr redus de pacienţi care necesită tratament de urgenţă.

Aceştia sunt:

■ Persoanele cu valori tensionale peste 250/140 mm Hg, care intră în categoria cazurilor de hipertensiune malignă. Acestea pot prezenta şi tulburări vizuale severe şi insu­ficienţă renală de tip uremie (prezenţa în sânge a unor cantităţi excesive de uree sau alţi produşi azotaţi rezultaţi din metabolism).

■ Pacienţii care pot avea leziuni de organ-ţintă (inimă şi rinichi) şi la care valorile TA depăşesc 220/110 mm Hg.

Persoanele cu grade mai mici de hipertensiune (valori ale TA diastolice de 95-110 mm Hg) nu prezintă un pericol imediat, putându-se încerca numai o abordare non-medicamentoasă a acestei probleme,…

Hipertensiunea, sau creşterea presiunii sângelui în artere, reprezintă o afecţiune scientifică în care tensiunea arterială depăşeşte valoarea maximă stabilită de one hundred forty cu 90 mm Hg (vezi caseta „Diagnostic” de mai jos).

Până la apariţia complicaţiilor, nu există simptome atribuite în mod direct hipertensiunii esenţiale (ninety la sută din cazuri). Rareori, în hipertensiunea malignă (când valorile tensionale sunt foarte mari), pot surveni dureri pulsatile de cap dimineaţa, greaţă şi înceţoşspace vederii.

Hipertensiunea arterială netratată afectează organele interne, iar în 20 la sută din cazuri simptomele sunt determinate de apariţia complicaţi ilor, printre care se numără: boala cardiacă, afecţiunile renale, leziunile…

Ca şi restul intestinului, fiecare din segmentele colonului este alimentat cu sânge provenit dintr-o adevărată reţea arterială. Inainte de a reintra în circulaţia gene­rală, sângele venos provenit de la nivelul colonului trece prin sistemul port hepatic, pentru a fi prelucrat de către ficat.

Aportul de sânge oxigenat la nivelul colonului este asigurat de arterele mezenterice superioară şi inferioară, care se desprind din aortă, artera centrală largă, din abdomen.

Colonul ascendent şi primele două treimi din colonul transvers sunt iri­gate de artera mezenterică superi­oară, în timp ce ultima treime a colo­nului transvers, colonul descendent şi cel sigmoid sunt irigate de artera mezenterică inferioară.

Ca şi în…

In cursul fazei acute a hepatitei A sunt produşi anticorpi de tip IgM (imunoglobuline), care apoi sunt înlocuiţi de anticorpii protectori de tip IgG. Din acest motiv, detecta­rea IgM este un test diagnostic pentru hepatita activă, în timp ce depis­tarea IgG indică faptul că persoana respectivă a avut hepatită A în tre­cut, iar acum este imună.

Hepatita B are cel puţin trei sisteme distincte antigen-anticorp, care au fost utilizate pentru a se face distinc­ţia între prezenţa formelor active de…

Hepatita constituie o inflamaţie difuză a ficatului cauzată de alcool, medicamente (reacţii toxice sau supradoze] sau infec­ţii virale. Există numeroase virusuri care produc hepatită, iar printre acestea se numără mononucleoza infecţioasă şi HIV.

Termenul de „hepatită virală” se referă în mod tradiţional la infecţiile cu unul dintre aşa-numitele virusuri hepatice, dintre care în prezent sunt cunoscute cel puţin şase: A, B, C, D, E şi F. Dintre acestea, cele mai importante din punct de vedere clinic sunt virusurile hepatice A, B şi C.

Indiferent de tipul virusului…

>

Diagnosticul insuficienţei cardiace este stabilit de cele mai multe ori prin examen clinic, dar uneori pot fi nece­sare şi alte investigaţii prin care să se determine cauza de fond şi cea mai bună modalitate de tratament. Simp­tomele de tipul dispneei şi al ede­melor sunt foarte sugestive pentru diagnosticul de insuficienţă cardiacă.

Poate fi nevoie de efectuarea urmă­toarelor investigaţii:■ Analize de sânge – hemoleu-cograma completă, teste hepa­tice, renale şi ale funcţiei tiroidiene, enzime cardiace, al căror nivel creşte după un infarct miocardic;■ Radiografie toracică – pentru a vedea dacă inima este mărită în dimensiuni, dacă este prezent lichid în plămâni sau dacă arterele sunt…