TESTUL LANCASTER
Este un examen menit să studieze funcţionarea celor şase muşchi oculomotori. Pacientul este aşezat în faţa unui ecran împărţit în pătrate, purtând o pereche de ochelari cu lentila dreaptă de culoare roşie şi cu lentila stângă de culoare verde.
Examinatorul ţine o lanternă care produce o linie luminoasă roşie şi îi dă pacientului o lanternă cu lumină verde. Apoi proiectează fasciculul luminos roşu în diferite poziţii pe ecran; pacientul trebuie să suprapună raza luminoasă verde a lanternei sale cu lumina roşie proiectată. Medicul repetă apoi examenul, inversând lanternele, în caz de paralizie a muşchilor oculomotori, traseele obţinute pentru fiecare dintre ochi sunt inegale, cel mai scurt indicând partea pe care este paralizia.
DIAGNOSTICUL
Se stabileşte prin diferite examene, în funcţie de tulburare.
La o persoană cu strabism, testul reflexelor corneene constă înplasarea unui stilou cu lumină în faţa ochilor; reflexia se deplasează atunci spre unul dintre ochi. Testul ecranului constă în acoperirea alternativă a fiecărui ochi pentru a descoperi sensul deviaţiei.
Se măsoară şi acuitatea vizuală a pacientului şi se verifică dacă nu are cumva miopie, hipermetropie sau astigmatism, întrucât corectarea strabismului presupune corectarea precisă a oricărei anomalii asociate. In cazul unei paralizii oculomotrice, diagnosticul se bazează pe testul numit Lancaster sau Hess-Lees, care permite detectarea muşchiului afectat. Se caută şi cauza paraliziei cu ajutorul unui examen clinic (care poate detecta cauze favorizante, precum diabet sau hipertensiune), a unui examen neurologic, a unei tomo- densiometrii şi a unui examen cu rezonanţă magnetică (RMN).
TRATAMENTUL
Tratarea strabismului. Tratamentul trebuie să fie rapid la copii; pentru a evita vederea dublă, creierul nu păstrează decât imaginea furnizată de ochiul cu o axă corectă, eliminând imaginea de la ochiul cu axul deviat. Prin urmare, cel din urmă nu se poate dezvolta normal.
Astfel, tratamentul constă în acoperirea cu un pansament a ochiului normal (începând cudouă ore pe zi şi până la mai multe zile consecutiv), pentru a obliga celălalt ochi să îşi dezvolte funcţia vizuală. Tratamentul este efectuat din timp, complet, este eficient în 90% dintre cazuri. In celelalte cazuri, se poate efectua o reeducare ortoptică, menită să înveţe ambii ochi să lucreze împreună până la vârsta de cinci ani.
Intervenţia chirurgicală este o soluţie la care se recurge doar în ultimă instanţă şi constă în deplasarea punctului de inserţie a anumitor muşchi responsabili cumotricitatea globului ocular şi/ sau scurtarea altora. La adult, tratamentul poate fi şi chirurgical, adesea cu scop estetic.
Tratamentul paraliziilor oculare presupune tratarea cauzei, dacă este posibil (anevrism, tumoră). Diplopia este eliminată prin purtarea unei foi opace pe unul dintre ochi sau printr-o prismă.
