Copilul trebuie să fie urmărit cu regularitate de un medic pentru a-i supraveghea evoluţia şi a-i depista eventuale probleme.
Alegerea medicului este importantă. Relaţia pe care o stabileşte cu el trebuie să fie întemeiată pe încredere; astfel veţi putea să-i puneţi mai uşor toate întrebările care vă frământă.
CUM SĂ VĂ URMĂRIŢI COPILUL?
Supravegherea personalizată permite stabilirea unei relaţii de încredere cu medicul şi asigurarea unei urmăriri regulate a evoluţiei copilului. Ritmul consultaţiilor. Consultaţi pediatrul în primele 15 zile după întoarcerea acasă, apoi o dată pe lună timp de 6 luni, pentru a evalua creşterea copilului. După aceea este suficientă câte o vizită o dată la 3 luni, până la vârsta de 3 ani. Adaptaţi ritmul acestor vizite după circumstanţe (bolile copilului, neliniştea dumneavoastră).
La fiecare vizită sunt examinate dezvoltarea fizică şi psihomotorie, înălţimea, perimetrul cranian, greutatea şi reacţiile la anumiţi stimuli. La momentul stabilit, medicul vaccinează copilul (vezi tabloul vaccinărilor). Informaţiile sunt notate în carnetul de sănătate.
Creşterea. Creşterea se evaluează comparând, vizită cu vizită, toate măsurătorile înscrise în carnet. Aceste date sunt reprezentate prin curbe: curba trebuie să fie regulată şi să rămână permanent în jurul mediei.
DEPISTAREA TULBURĂRILOR
Anumite probleme apar încă din primii ani de viaţă. Cu cât sunt depistate mai curând, cu atât sunt mai lesne de corectat. Auzul. Dacă anumite semne vă fac să vă îndoiţi de capacităţile auditive ale copilului (prea calm, neatent la ceea ce se întâmplă în câmpul său vizual, lipsă de interes pentru jucăriile care fac zgomot sau, dimpotrivă, manipulare zgomotoasă a obiectelor, emitere de sunete puţin variate şi rare), consultaţi imediat un specialist. Vederea. Tulburările de vedere pot antrena tulburări de comportament: indiferenţă la lumină sau la ceea ce se petrece în jurul său, absenţa surâsului, privire fixă. Anumiţi copii luşează în timpul primelor săptămâni de viaţă.
COPILUL ESTE BOLNAV
Trăind zilnic lângă copil, învăţaţi să-i interpretaţi reacţiile şi să vă daţi seama dacă este bolnav.
Diareea. Diareea poate duce la deshidratare. Dacă vă alăptaţi copilul, daţi-i o soluţie de rehidratare înainte de fiecare supt. Dacă îl hrăniţi cu biberonul, cereţi sfatul medicului, care vă va prescrie o soluţie de rehidratare sau un lapte de substituţie.
Vomele. Nu confundaţi regurgitarea cu vomele care însoţesc adeseori tulburările infecţioase (gastroenterite, faringite, otite). Daţi-i să bea soluţii de rehidratare, fiertură de legume. Dacă vomele persistă şi sunt asociate cu alte semne, consultaţi cât mai urgent medicul pediatru. Durerile abdominale. Copilul s-ar putea să geamă din cauza unor dureri abdominale. Iar când toate tentativele de a-l calma (mângâieri, masaje uşoare, un pahar cu apă) eşuează şi el suferă în continuare, chemaţi medicul.
Febra. In caz de febră (temperatura normală se situează între 36,5°C şi 37,5°C), dez- brăcaţi-l pentru culcare. Aveţi grijă ca să nu fie prea cald şi daţi-i să bea. Dacă nu sunt contraindicaţii, daţi-i medicamente împotriva febrei.
