Medicii care tratează cazurile de pneumonie au la dispoziţie o gamă largă de mijloce tehnice. Acestea includ teste diagnostice şi studii microbiologice pentru izolarea agentului cauzal specific fiecărui caz, în scopul identificării celui mai eficient tratament.
In cazurile foarte uşoare de pneumonie, simptomele existente sunt suficiente pentru stabilirea diagnosticului, iar tratamentul începe, de cele mai multe ori, imediat.
La pacienţii la care există dubii privind diagnosticul, se recomandă efectuarea unui examen radiologie pulmonar. Acesta va evidenţia aspectul caracteristic de condensare pulmonară.
Pentru aprecierea severităţii pneumoniei este util gradul de extindere al procesului de condensare (umbră albă apărută la examenul radiologie pe câmpul pulmonar, care, în mod normal, are aspect întunecat); aspectul procesului de condensare poate sugera şi cauza probabilă (de exemplu, pneumococul în contrast cu micoplasmele).
Este ideal ca, înainte de începerea oricărui tratament, să se recolteze o probă de spută care va fi trimisă la laborator pentru efectuarea de culturi. Unele dintre bacteriile frecvent implicate în producerea pneumoniei se pot dezvolta (creşte) din spută şi pot fi identificate în condiţii de laborator.
In plus, astfel se poate testa şi sensibilitatea acestor microorganisme la diferite antibiotice. Totuşi, aceste teste necesită mai multe zile. astfelîncât tratamentul iniţial se dă adesea .
In cazurile mai severe se poate face cultura microorganismelor direct din sânge, prin recoltarea de probe adecvate. Cu toate acestea, majoritatea agenţilor etiologici ai pneumoniei sunt dificil sau imposibil de cultivat în laborator, din eşantioane de spută. Este vorba în special de virusuri şi alţi agenţi infecţioşi nespecifici. In aceste cazuri, diagnosticul se bazează pe analizele de laborator.
