In limbajul curent, isteria desemnează o excitaţie puternică care atinge în special femeile. In limbaj medical, acest termen evocă fie un tip de personalitate, fie simptome, fie o nevroză.
Personalitatea isterică nu trebuie confundată cu boala sau nevroza isterică. Această boală se manifestă prin prezenţa unor simptome particulare, care afectează corpul în felul unei boli neurologice.
Simptomele isteriei pot, de asemenea, să apară şi în alte tulburări psihice decât nevroza isterică, precum depresia. Este importantă diferenţierea clară dintre aceste două tipuri de tulburări, căci tratamentul lor este diferit.
SIMPTOMELE ISTERICE
Izolate sau asociate, simptomele isterice pot afecta funcţiile fizice sau psihice.
Semnalele fizice. Boala se poate manifesta prin crize (criza de nervi clasică sau o criză mimând epilepsia), printr-un somn profund şi prelungit, asemănător comei, prin paralizii (incapacitatea de deplasare, de exemplu). Contracturi (aşa-zisa crampă a scriitorului), anestezii sau o hipersensibilitate a pielii, tulburări de vedere, mergând uneori până la orbire, pot, de asemenea, apărea. Durerile, frecvente şi extrem de jenante, rezistă la tratamentele obişnuite.
Semnalele psihologice. Simptomele isterice pot altera buna funcţionare psihică: tulburări ale memoriei (amnezie, iluzia de a fi trăit situaţii imaginare), îngustarea câmpului conştiinţei ( lumea exterioară nu este percepută în totalitate), dedublare de personalitate. In fine, simptomele pot lua forma unei tulburări de natură psihiatrică (stare depresivă sau delir, cu halucinaţii).
Diagnosticul. Aceste manifestări au trăsături comune, care permit medicului diagnosticarea simptomelor isterice. Atunci când pacientul este supus la examene pentru identificarea originii tulburărilor, nicio boală nu poate explica apariţia lor: dacă este vorba de paralizii, ele nu corespund unei afectări a sistemului nervos; dacă este vorba de dureri, medicul nu găseşte leziuni care ar fi ia originea acestora şi ele nu au caracteristicile unor dureri funcţionale (precum migrenele).
A afirma că un simptom nu corespunde niciunei boli organice nu este întotdeauna simplu. Această afirmaţie trebuie să fie prudentă şi verificată din nou la cea mai mică îndoială. Simptomatologia isterică apare în cadrul unei tulburări mintale care trebuie identificată pentru a fi tratată. Destinate să atragă atenţia, aceste simptome se pot schimba de la o zi la alta. Ele constituie un adevărat „limbaj al corpului”, pe care bolnavul pare la adresa medicului.
