Tulburările de comportament.
La început moderate, se accentuează treptat: bolnavul devine agresiv faţă de partenerul său de viaţă şi faţă de copii, crede că e persecutat sau, dimpotrivă, manifestă indiferenţă faţă de cei din jurul său şi îşi reduce activitatea, ceea ce constituie o reacţie la tulburările de memorie, dar poate duce şi la o stare de depresie.
Tulburările de somn apar frecvent în cursul bolii, cu inversarea ritmului de somn: pacienţii dorm ziua şi stau treji toată noaptea. Tulburările de vorbire. La început pot trece neobservate: pacientul îşi caută cuvintele, nu-şi găseşte limbajul potrivit pentru exprimarea unei idei şi foloseşte alte cuvinte în locul acestora.
Mai târziu, aceste tulburări devin evidente: vorbirea este incoerentă, bolnavul inversează sau înlocuieşte unele silabe sau cuvinte cu altele. Se instalează şi tulburări grave de înţelegere. Tulburările comportamentului motor. Se manifestă prin dificultatea de a face gesturile simple de zi cu zi (de a folosi o furculiţă sau un cuţit, de a se îmbrăca, de a-şi face toaleta), însă fără niciun semn de paralizie.
Tulburările de recunoaştere a feţelor. Bolnavul nu-i mai recunoaşte pe cei apropiaţi lui şi nu se mai identifică nici pe sine însuşi în oglindă.
Diagnostic Alzheimer
Inaintea unei prime examinări, medicul încearcă să depisteze eventualele tulburări de memorie. Şi testele psihologice arată o diminuare a capacităţilor intelectuale. Acest prim diagnostic e provizoriu, medicul asigurându-se doar că bolnavul nu suferă de altă formă de demenţă sau de pierderi de memorie cauzate de o boală vindecabilă.
O altă investigaţie mai precisă (scanare şi imagistică prin rezonanţă magnetică, RMN) indică o scădere în volum a ţesutului cerebral. O agravare a acestei atrofii cerebrale între două scanări succesive are o anumită valoare de diagnostic. Insă doar studierea la microscop a unui fragment din cortex poate confirma cu certitudine, după decesul pacientului, că acesta a suferit de boala Alzheimer.
Tratament Alzheimer
Niciun fel de tratament nu ameliorează şi nici nu vindecă simptomele acestei boli. Neurolepticele reduc comportamentele agresive, bolnavul putând astfel să rămână la domiciliu.
Alte medicamente sunt eficiente în stoparea pierderilor de memorie, dar fără a întrerupe evoluţia bolii: în prezent se fac cercetări în privinţa acţiunii medicamentelor asupra carenţei de acetilcolină, principala moleculă cu rol în procesele de memorare – dintre care tacrina, care în doze moderate a încetinit evoluţia bolii în unele cazuri.
