Sângerările din timpul sarcinii, dacă sunt grave, pot pune în pericol atât viaţa mamei, cât şi pe cea a copilului. Există mai multe cauze posibile şi tratamentul poate implica, uneori, operaţia cezariană.
Sângerarea din timpul sarcinii, sau hemoragia antepartum, este definită ca fiind o pierdere semnificativă de sânge, care se produce prin canalul de naştere, după a 24-a săptămână de sarcină. Aceasta poate duce la un aport insuficient de sânge pentru făt şi de aceea implică un risc atât pentru mamă, cât şi pentru copil.
Există mai multe cauze pentru sângerare; diagnosticul de prezumţie se pune pe simptomatologie şi gradul sângerării. Majoritatea sângerărilor sunt minore şi se opresc spontan, dar orice sângerare apărută în timpul sarcinii trebuie raportată medicului.
Pentru detectarea contracţiilor uterine şi monitorizarea bătăilor cordului fetal se foloseşte un cardiotocograf. în acest fel pot fi depistate primele semne de contracţii premature.
Sângerarea vine fie de la nivelul placentei, fie de la nivelul colului uterin. 0 precizare importantă este legată de locul unde se găseşte placenta în uter, dacă este coborâtă (placenta praevia) sau nu. Sângerarea de la nivelul colului uterin in timpul sarcinii, mucoasa canalului cervical poate suferi un proces de eversiune (întoarcere),situaţie cunoscută sub numele de ectropion cervical. Mucoasa canalului cervical este fragilă şi poate sângera.
■ Sângerarea este de obicei minoră şi deseori apare după un contact sexual. Uneori infecţiile pot provoca un ectropion cervical, care apare alături de o secreţie vaginală intensă.
Sângerarea vine fie de la nivelul placentei, fie de la nivelul colului uterin. 0 precizare importantă este legată de locul unde se găseşte placenta în uter, dacă este coborâtă (placenta praevia) sau nu.
■ Placenta praevia
Aceasta este definită ca o implantare joasă a placentei, după 28 de săptămâni de gestaţie. La 18 săptămâni de sarcină una din şase femei are o placentă jos implantată, dar, pe măsură ce uterul creşte, poziţia relativă se schimbă şi majoritatea placentelor se regăsesc în partea superioară a uterului, după 28 de săptămâni de sarcină. Placenta praevia apare mai frecvent la fumătoare şi la femeile care au avut o naştere prin operaţie cezariană în antecedente.
■ Dezlipirea de placentă
Dezlipirea de placentă sau placenta abrubtio înseamnă desprinderea prematură a placentei de peretele uterin. Este o problemă gravă. în special dacă dezlipirea afectează o porţiune mare a placentei. Sângerarea poate duce la declanşarea prematură a travaliului.
Dezlipirea masivă de placentă necesită operaţie cezariană efectuată imediat, deoarece aportul de sânge către făt este întrerupt. Dezlipirile mici de placentă pot fi rezolvate fără naştere, dar atât mama cât şi copilul trebuie supravegheaţi îndeaproape.
■ Sângerarea marginală
Sângerarea marginală are loc dintr-o zonă limitată, situată la marginea placentei şi nu afectează nici mama, nici fătul. Când colul uterin apare normal şi nu sunt semne care să indice prezenţa unei placenta praevia sau unei dezlipiri de placentă, se poate pune, prin excludere, diagnosticul de sângerare marginală, în mod obişnuit aceasta se opreşte într-un interval de timp de 24 de ore.
PLACENTA PRAEVIA Sângerarea poate fi profuză cu colaps circulator – este o situaţie ce pune în pericol atât viaţa mamei cât şl a fătului. Ar putea fi necesară operaţia cezariană.
DEZLIPIREA DE PLACENTĂ Aceasta poate ameninţa viaţa mamei şi a fătului şi poate provoca dureri abdominale acute şl colaps maternal. Deseori se impune naşterea imediată.
SÂNGERAREA MARGINALĂ Pierderea de sânge este în general mică şi nu duce la compromiterea circulaţiei letale sau materne. Revenirea are loc de obicei în interval de 24 de ore.
