Articole despre ‘glaucomul’

Glaucomul este o afecţiune a nervului optic, asociată creşterii tensiunii oculare, si antrenează, în absenta unui tratament adecvat, o distrugere a câmpului vizual care poate duce la orbire.

Această formă de glaucom, numită şi glaucom cronic, este cel mai des întâlnită. Afectează de la 1 la 4% din populaţie, fiind adesea o boală de familie şi apare în general după 45 de ani. Semne. Afectând ambii ochi, glaucomul se manifestă la început doar prin creşterea tensiunii oculare, neavând niciun alt simptom. Apoi are loc o degradare a câmpului vizual, mai mult sau mai puţin pronunţată, însă…

Glaucomul descrie un grup de afecţiuni în care presiunea intraoculară (presiunea din interiorul globului ocular) este crescută.

Presiunea intraoculară depinde de dinamica dintre producţia de umoare apoasă de către corpii cili-ari şi drenajul acesteia prin canalul Schlemm (situat la baza irisului). Această zonă este cunoscută ca unghiul camerei anterioare.

Există, în principal, două tipuri de glaucom:

■ Glaucom primar cu unghi deschis – aceasta este o afecţiune cronică în care presiunea intraoculară este crescută faţă de normal cu 10-20 mm Hg.

Deseori pacienţii nu sunt conştienţi de problema pe care o au, până când aceasta nu este pe deplin instalată. Testările…

Cele mai frecvente tulburări de vedere sunt viciile de refracţie, care, de obicei, pot fi corectate. Există şi alte tulburări oculare, mai grave, care pot determina pierderea vederii la cei afectaţi.

Vederea noastră depinde de formarea unei imagini clare a obiectului privit, pe retina ochiului. Această imagine este transformată într-un impuls electric de cele două tipuri de celulele de tip fotoreceptor din interiorul retinei: celulele cu conuri şi celulele cu bastonaşe. Imaginea este transmisă prin nervul optic către cortexul occipital din creier. Pentru ca o imagine să fie proiectată pe retină ea trebuie să fie întâi transmisă prin cornee, pupilă şi cristalin. Irisul controlează mărimea pupilei, care, ta rândul ei, controlează…