Tahicardie
Accelerare a frecventei batailor inimii peste 90 de pulsatii pe minut.
Ritmul cardiac normal variaza la majoritatea subiectilor de la 60 la 90 pulsatii pe minut, cu o medie de 70 pana la 80.
Cauze
– O accelerare a activitatii electrice a nodului sinusul, stimulatorul fiziologic al inimii, antreneaza o tahicardie sinusala. Ea poate fi fie naturala, ca in cursul unui exercitiu muscular, fie patologica; acesta este cazul cand ea insoteste o febra, o anemie sau in majoritatea bolilor cardiace sau pulmonare in faza lor de agravare
– O tulburare a ritmului poate fi la originea unei tahicardii cu caracteristici diferite dupa portiunea inimii in care ca ia nastere:
– tahicardiile atriale debuteaza in auricule, acestea putand bate cu o frecventa de 200 pana la 600 pulsatii pe minut; din fericire, nu toate aceste impulsuri sunt transmise ventriculelor, deoarece nodul auriculoventricular joaca un rol de filtru retinandu-le; de asemenea, tahicardiile atriale sunt adesea benigne;
– tahicardiile jonctionale, provocate, in general, de un scurtcircuit la nivelul nodului auriculoventricular sau prin intermediul unui fascicul de conductie anormal, pot atinge un ritm de 200 pulsatii pe minut; este vorba de cele mai multe ori de forme benigne care evolueaza prin crize paroxistice (boala lui Bouveret);
– tahicardiile ventriculare pot atinge 300 pulsatii pe minut; ele sunt adesea grave si greu de tolerat, deoarece ventrieulul nu mai poate sa-si mai indeplineasca functiile sale de ejectie sangvina; aceste tahicardii degenereaza uneori in fibrilatie ventriculara, care este insotita de stop cardiorespirator si de o stare de moarte aparenta
Evolutie – O tahicardie poate evolua in mod complet tacit, fara simptome, ori se poate traduce prin palpitatii, prin stari de indispozitie si prin sincope.
Tratament – Acesta depinde de originea si de tipul de tulburare a ritmului responsabil de tahicardie. Daca exista o cauza favorizanta (cafea, tutun, de exemplu), trebuie sa fie suprimata; de altfel, tratamentele medicamentoase antiaritmice sunt uneori adecvate. Tehnicile ablative (mai ales utilizarea de curent de radiofrecventa) constau in distrugerea pe cale endocavitara (inaintarea unei sonde pana la inima), a zonei de miocard responsabila (de exemplu, focar de hlperexcitabilitate ventriculara), responsabila de o tahicardie ventriculara rebela.
