LICHIDUL CEFALORAHIDIAN
Este un lichid limpede, care se află peste tot în sistemul nervos central. Circulă prin cavităţile situate în interiorul encefalu-lui (ventriculi), apoi trece în măduva spinării şi în meninge (membrane care protejează encefalul şi măduva).
Lichidul cefalorahidian alimentează cu substanţe nutritive (proteine, glucoză) celulele creierului. Analiza acestuia, realizată prin intermediul puncţiei lombare, permite diagnosticarea unor boli neurologice (meningitele).
DIENCEFALUL
Această zonă centrală a creierului este acoperită de cele două emisfere cerebrale, care se prind de fiecare parte a ei. In diencefal există, ca şi în emisferele cerebrale, un ventricul plin cu lichid cefalorahidian. Acest organ are ca parte principală doi nuclei din materie cenuşie, talamusul. Aceştia depăşesc hipotalamusul şi se prelungesc cu două glande, hipofiza în jos şi epifiza în spate. Talamusurile. Sunt două structuri de mărimea unor nuci, împărţite şi ele în mici nuclei. Sunt un fel de relee situate deasupra trunchiului cerebral, care primesc informaţiile provenite de la diferitele organe de simţ şi le analizează înainte de a le transmite la cortexul cerebral.
Hipotalamusul. Situat la baza creierului, deasupra hipofizei, acesta produce hormoni şi controlează activitatea unei părţi a sistemului nervos, sistemul nervos vegetativ, însărcinat cu digestia, respiraţia, bătăile inimii, tensiunea arterială şi temperatura corpului.
Hipofiza. Această glandă mică, situată într-o gaură din os (şaua turcească), este alcătuită din două părţi: antehipofiza, în faţă, care secretă cinci hormoni diferiţi, numiţi stimuline, dar şi prolactina (care stimulează lactaţia Ia femei); posthipofiza, aflată în spate, care constituie locul de stocare a doi hormoni secretaţi de hipotalamus, hormonul antidiuretic (care blochează eliminarea apei prin rinichi într-o cantitate excesivă) şi ocito-cina, care stimulează contracţiile din timpul naşterii. Deasupra şi în faţa hipofizei se încrucişează cei doi nervi optici.
Epifiza. Această mică glandă are rolul ei în ciclul reproductiv şi conţine numeroase substanţe, printre care şi melatonina. Ea se calcifică în copilărie, fară să-şi modifice funcţiile.
CORPUL CALOS
Această parte a creierului este formată din fibre nervoase şi uneşte cele două emisfere. Corpul calos permite fiecărei emisfere să excite sau să inhibe, după caz, cealaltă emisferă. Atunci când corpul calos nu mai funcţionează (fapt ce poate fi cauzat, de exemplu, de alcoolismul cronic, unele tumori sau sifilis), lipsa de coordonare între cele două emisfere provoacă tulburări de memorie, tulburări motorii şi de echilibru, pacientul având tendinţa să cadă pe spate.
