Fundul de ochi. Este o investigaţie simplă, care permite observarea nervului optic la nivelul papilei, dar şi contururile, proeminenţele şi coloritul lor.
Această investigaţie constă în observarea fiecărui ochi cu ajutorul unui oftalmoscop (aparat compus dintr-o lupă şi un fascicul luminos) sau al unui biomicroscop, punând în faţa ochiului o lentilă specială.
Totuşi, segmentele nervului optic situate în spatele papilei (părţile situate în orbita ochiului şi în interiorul cutiei craniene, chiasmă şi creier) nu sunt accesibile decât prin scanare şi prin imagistica cu rezonanţă magnetică (RMN). Pe lângă aceste investigaţii, se mai poate face o angiografie cerebrală, o investigaţie radiologică ce permite vizualizarea vaselor prin injectarea unei substanţe de contrast.
Perimetrul. Pentru a evalua afectarea căilor optice, se utilizează un aparat de măsură şi de înregistrare grafică a câmpului vizual, numit perimetru (cel mai folosit este perimetrul lui Goldmann): pacientul îşi pune capul într-un fel de cupolă; spoturi luminoase, de dimensiuni şi intensitate variabile, sunt deplasate pe această cupolă, iar pacientul trebuie să spună când apar, fară să-şi întoarcă privirea. Această investigaţie facilitează descoperirea anumitor anomalii ale câmpului vizual, cum ar fi anomaliile neurologice sau glaucomul.
BOLILE NERVULUI OPTIC
Bolile nervului optic sunt grupate sub denumirea de neuro-patii optice. Poate fi vorba de boli inflamatorii (inflamare a papilei, a nervului optic sau a căilor optice situate în creier); boli vasculare (scăderea circulaţiei arteriale în papilă sau ischemie); tumori (gliomal nervului optic, meningiomul tecilor nervului optic, care comprimă nervul şi poate cauza pierderea progresivă a vederii, tumoare a hipofizei, care comprimă chiasma optică). Nu în ultimul rând, nervul optic se poate distruge, la anumite persoane, din cauza consumului excesiv de alcool şi tutun.
