Astmul,această afecţiune respiratorie frecventă determină apariţia simptomatologiei specifice de dispnee şi wheezing. Tratamentul este atât profilactic, cât şi simptomatic şi implică, de obicei, folosirea medicaţiei inhalatorii.
Astmul nu este o boată a epocii moderne – ea a fost descrisă de Hipocrate, în secolul al patrulea Î.Hr. totuşi, în ultimii 50 de ani, s-a constatat o creştere a numărului cazuri de astm în lume. Tendinţa de a face astm pare să fie transmisă în familie, deseori asociată cu alte afecţiuni alergice, cum ar fi eczema sau rinita alergică.
INFLAMAŢIA
Astmul este o afecţiune inflamatorie a căilor aeriene mici şi mijlocii. Inflamaţia la acest nivel duce la îngroşa-rea mucoasei căilor respiratorii şi la creşterea cantităţii de mucus secretat. Musculatura netedă din pereţii căilor respiratorii devine ulterior hipersensibilă şi se contractă, îngustând căile respiratorii.
SIMPTOMATOLOGIE
Combinaţia dintre îngustarea căilor respiratorii deja hipersensibi-lizate şi excesul de mucus determină simptomele cunoscute de wheezing (respiraţie şuierătoare), tuse şi dispnee. Simptomatologia variază larg în rândul celor afectaţi de boală.
Unele persoane au atacuri severe de wheezing, între care există perioade de zile sau luni de respiraţie normală, în timp ce altele au probleme permanente cu respiraţia şi tuse, dar nu au, în general, atacuri bruşte. Simptomatologia tinde să se agraveze pe parcursul nopţii.
Medicii nu pot preciza încă de ce unele persoane devin sensibile la anumiţi factori iritanţi din mediu, în timp ce altele nu. Odată sensibilizată persoana, orice cantitate minusculă de iritant poate declanşa mecanismul inflamator. Factorii declanşatori frecvent întâlniţi în astm includ:
■ Aeroalergenii – praful de casă, fecalele acarienilor, părul pisicilor şi a câinilor, polenul, ozonul şi dioxidul de azot şi mucegaiurile;
■ Fumul de ţigarete şi de lemn;
■ Aerul rece;
■ infecţiile respiratorii;
■ Exerciţiile fizice intense;
■ Stresul sau emoţiile;
■ Aspirina;
■ Parfumul, vopseaua, spray-urile pentru păr.
Teorii Privind Astmul
Există o serie de teorii care explică creşterea incidenţei astmului:
■ Acţiunea eozinofilelor – celulele seriei leucocitare numite eozi-nofile ajută în lupta împotriva infecţiilor parazitare. Deoarece în zilele noastre, tot mai puţine persoane contactează infecţii parazitare, o parte din studii sugerează faptul că eozinofilele ar putea fi recrutate în producerea inflamaţlei din astm.
■ Aerul din încăperi – tot mai multe persoane locuiesc în case cu încălzire centrală şi cu mochete pe podea, ceea ce asigură un habitat favorabil dezvoltării acarienilor din praful de casă.
■ Mediul extern creşterea expunerii la gaze iritante, cum ar fi dioxidul de azot, din fumul produs de maşini, sau ozonul din atmosferă, pot exacerba astmul. Totuşi, există zone rurale în care astmul are o incidenţă mai mare decât în unele zone urbane.
■ Fumatul-o femeie care fumează în timpul sarcinii creşte riscul de apariţie a astmului la copil. De asemenea, creşterea numărului de femei fumătoare a crescut în ultimii 50 de ani, perioadă ce coincide cu creşterea numărului de cazuri de astm.
■ Infecţiile copilăriei – o parte din infecţiile din perioada copilăriei, cum ar fi tuberculoza şi pojarul par să activeze sistemul imunitar pentru ca acesta să inhibeze astmul. O parte din medici crede că această reducere a expunerii la tuberculoza poate fi un factor de influenţă.
Cititi si despre Tratament astm!
Un comentariu
Pings and Trackbacks