Depresia postpartum poate aparea in primele luni dupa nastere. Aceasta boala este foarte frecventa, afectand 1 din 8 femei in timpul primelor luni dupa nastere. Depresia postpartum trebuie diagnosticata cat se poate de repede, pentru a nu avea o evolutie prelungita. In foarte putine cazuri, evolutia bolii poate duce la simptome psihotice, care pot pune tanara mama in pericol.
Depresia postpartum – Cauze
Depresia postpartum este determinata de modificarile hormonale care apar dupa nastere, avort spontan, cat si nastere cu fat mort . Aceste modificari hormonale pot fi exacerbate cand sunt asociate cu depresie anterioara, absenta sprijinului partenerului, prietenilor si a familiei, un stres excesiv.
Depresia postpartum
Tristetea postpartum
In primele zile dupa nastere, apare un anume grad de insomnie, iritabilitate, plans, sentimente de coplesire si modificari de dispozitie. Aceste stari nu dureaza mai mult de 2 saptamanisi alterneaza cu starea de fericire de dupa nastere. Este bine ca aceste stari sa fie cunoscute de medicul femeii, pentru a nu lua amploare.
Depresia postpartum
In general, simptomele depresiei postpartum pot fi o continuare sau o agravare a tristetii postpartum sau pot apare mai tarziu dupa nastere sau pierderea sarcinii, fiind in crestere continua pana la 3-4 luni.
Depresia postpartum se caracterizeaza prin:
– femeia nu poate dormi, nici cand copilul doarme;
– exagerare a grijii fata de copil – teama de a nu-i face bebelusului vreun rau;
– oboseala extrema sau pierdere a energiei;
– neliniste sau atacuri de panica;
– dispozitie depresiva – femeia plange din orice, este lipsita de speranta, anxioasa;
– dificultati in concentrarea atentiei;
– dificultati in luarea deciziilor;
– sentimente de lipsa de valoare sau vinovatie (femeia are senzatia ca-si va rani bebelusul);
– lipsa de interes fata de activitatile zilnice – nicio activitate zilnica, inclusiv legata de copil sau care altadata ii placea, nu-i face placere;
– lipsa senzatiei de foame, ceea ce duce la scaderea in greutate;
– ganduri despre moarte sau sinucidere;
Aceste simptome postpartum trebuie depistate de familie si prezentate medicului, deoarece face dificila functionarea femeii, afectand ingrijirea copilului. Fara tratament, depresia postpartum poate sa dureze mai mult de 1 an.
Psihoza postpartum
Psihoza postpartum apare mai rar (1 din 500) si afecteaza in special femeile cu tulburare bipolara (boala maniaco-depresiva) sau istoric de psihoza postpartum.
Simptome
Simptomele depresiei postpartum se caracterizeaza prin:
- insomnie persistenta;
- sentimentul de singuratate (isi doreste aceasta singuratate, de indepartare de copil, alti oameni si mediul inconjurator);
- gandire confuza si dezorganizata, care creste riscul de autoranire, ranire a copilului sau a altor persoane;
- modificari de dispozitie;
- halucinatii si delir.
Psihoza postpartum necesita tratament de urgenta, deoarece exista riscul de ranire, atat a copilului, cat si a mamei.
Factori de risc
Datorita modificarilor hormonale, fiecare femeie are risc de tristete postpartum in primele doua saptamani dupa nastere sau la femeile care au avut un avort spontan sau o nastere cu fat mort. Aproximativ 20% din femeile cu tristete postpartum vor suferi de depresie postpartum.
Dintre factorii de risc pentru aparitia depresiei postpartum sunt:
- antecedente familale de depresie sau tulburare bipolara (boala maniaco-depresiva);
- depresie in timpul sarcinii;
- prima sarcina;
- depresie postpartum la o nastere anterioara;
- tulburare bipolara (boala maniaco-depresiva) in istoric;
- lipsa ajutorului din partea sotului si a familiei;
- nou-nascut bolnav;
- probleme in familie, inclusiv de ordin financiar;
- sindrom premenstrual sever anterior sarcinii.
Depresia postpartum – Tratament
In general, medicul obstetrician este cel ce poate pune primul diagnosticul de deperesie postpartum, cu conditia ca femeia sa il frecventeze la controalele postnatale recomandate. Totodata, medicul pediatru, in cazul in care acesta face deplasari la domiciliu, poate observa tulburari de comportament ale tinerei mame.
Tratamentul trebuie condus de medicul de familie sau psihiatru.
Pentru a se putea institui un tratament adecvat, trebuie sa fie pus corect diagnosticul. Pentru aceasta, este nevoie de comunicarea simptomelor catre medic. Totodata, se dozeaza hormonul tiroidian TSH, pentru a remarca daca problema este la nivelul acestei glande.
Este foarte importanta instituirea precoce a tratamentului, atat pentru mama, cat si pentru copil. Bebelusului va fi mai putin afectat, avand in vedere faptul ca acesti bebelusi ai mamelor depresive pot fi mai putin atasati de mamele lor, pot avea deficiente in dezvoltarea comportamentala si mentala. Tratamentul antidepresiv si terapia de tip consiliere sunt de electie pentru depresia postpartum. Pentru femeile care inca alapteaza se recomanda anumiti inhibitori ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau antidepresive triciclice, care sunt considerate relativ sigure in timpul alaptarii. Antidepresivele se administreaza minim 6 luni, pentru prevenirea recaderilor.
Tratamentul ambulatoriu al depresiei postpartum consta in:
– odihna cat mai multa;
– dieta echilibrata si folosirea unor suplimente alimentare;
– plimbarea, atat cu copilul, cat si cu partenerul;
– participarea la discutii cu mai multe mamici despre problemele curente;
– mentinerea unei anumite luminozitati in camera, de principiu naturala;
– solicitarea ajutorului din partea familiei pentru diferitele treburi casnice, cat si pentru ingrijirea bebelusului;
– evitarea cofeinei si alcoolului, care intaresc starea de anxietate.
Este bine de tinut minte faptul ca nicio mama nu se naste invatata!
Toate deprinderile se invata pe zi ce trece, citind si ascultand sfaturi de la mamici cu copii mai mari. Nu trebuie sa diperati si sa credeti ca totul vine din instinct, asa cum zic diferite vorbe din popor. Sentimentele pe care le nutriti pentru bebelusul Dvs nu pot fi de la inceput cele ale unei dragoste de nedescris. Apartenenta este singurul sentiment pe care il veti simti cu adevarat, asa ca nu va ingrijorati ca nu veti fi o mama buna!
Trebuie sa aveti rabdare, sa va ingrijiti putin si de Dvs, sa aratati bine, chiar daca nu iesiti mereu din casa, sa va odihniti in timpul odihnei micutului si toate se vor aranja de la sine. Increderea in Dvs si in calitatile Dvs de mama va veni pe parcurs si va creste pe masura ce veti vedea ca incepeti sa va cunoasteti reciproc!
