DIAGNOSTIC
Pentru sugari, diagnosticul este stabilit între 4 şi 12 luni. Cea mai mare parte dintre semnele care le afectează oasele sunt vizibile pe radiografie. O analiză complementară a sângelui permite confirmarea scăderii anormale a proporţiei de calciu şi fosfor.
TRATAMENT
Tratamentul este foarte simplu şi constă în a-i da copilului, în timpul creşterii, elementele care îi lipsesc. Laptele şi derivatele lui. Calciul pe care i-l procură produsele lactate îi este indispensabil, pentru că îi asigură soliditatea oaselor. In afară de cazurile de alergie la proteinele din laptele de vacă, alergie ce nu se manifestă decât la sugari înainte de vârsta de un an, aceste produse sunt, în general, bine tolerate de organism.
Posibilitatea de a alege este astăzi foarte vastă: brânză albă, brânză dulce, iaurt natur sau cu fructe, lapte nesmântânit şi unt. După opinia medicilor şi a nutriţioniştilor, copilul ar trebui să consume cel puţin un produs lactat pe zi, de exemplu un iaurt la micul dejun sau un pahar de lapte la gustarea de după- amiază. Anumite alimente, precum cerealele amestecate în laptele de dimineaţă, conţin o mare cantitate de vitamină D.
Astăzi, laptele artificial este îmbogăţit în vitamină D, dar aportul este uneori insuficient pentru a acoperi nevoile diferenţiate ale sugarilor, de unde necesitatea de a le asigura un cuantum optim de vitamină D.
Un regim alimentar bogat în vitamina D necesită alimente bogate în grăsimi animale. Cele care conţin cea mai mare cantitate de vitamină D sunt: ficatul, peştele gras proaspăt sau în conserve (hering, somon, sardele, păstrăv, macrou) şi gălbenuşul de ou.
Toate alimentele proaspete trebuie să fie pregătite repede şi mâncate, căci vitamina D nu rezistă la căldură, lumină şi oxigen. Este uneori folositor să i se dea copilului un adaos de vitamină D sub formă de picături sau de fiole care pot fi băute.
Acest adaos preventiv îi priveşte pe copiii până la 2 ani şi serveşte la stimularea creşterii lor osoase, fapt deosebit de important, întrucât copilul creşte, în cursul primului său an de viaţă, de la 50 la 75 de centimetri. In cazul unor copii, tratamentul se poate întinde pe mai multe luni: prematuri, copii proveniţi din sarcini multiple ori foarte apropiate ca dată (la un an), cei care suferă de malnutriţie sau care nu stau îndeajuns la soare.
Un consum prea mare de vitamină D este însă periculos: doza de vitamină D trebuie să fie prescrisă de un medic.
Soarele. Efectele nedorite ale razelor solare sunt cunoscute şi copiii cu pielea foarte albă sunt cei mai sensibili la expuneri îndelungate. O expunere moderată este benefică şi furnizează vitamina D necesară creşterii copiilor. De aceea este important să-i duceţi cu regularitate în parcuri sau la tară.
