In masaj există trei tipuri principate de acţiuni. Acestea sunt denumite: efleuraj (acţiune blândă de mângâiere), petrisaj (acţiune de frământare) şi tapotament (baterea mai uşoară sau mai energică a ţesuturilor).
EFLEURAJUL
Acesta reprezintă o mişcare de alunecare uşoară a mâinii pe suprafaţa cutanată, folosind întreaga palmă a fiecărei mâini, cu exercitarea unei presiuni mai mari sau mai mici.
Efleurajul este folosit la începutul masajului, pentru a pregăti corpul pentru tratament, în timpul lui aplicându-se pe piele uleiuri sau creme prin care pielea şi musculatura sunt încălzite, în vederea executării ulterioare a unor manevre mai profunde. Efleurajul favorizează relaxarea pacientului. Este folosit şi în încheierea masajului.
PETRISAJUL
Acesta este numele generic al tuturor manevrelor ce determină presiune, frământare sau care rulează muşchii sub piele. El poate fi efectuat cu ambele mâini sau folosind o singură mână, sau vârful degetelor pe suprafeţe mai mici.
Petrisajul este folosit pentru a „frământa” muşchii şi a scoate din ei produsele de degradare, prin aceasta eliberând muşchii de tensiune, de toxine şi îndepărtând oboseala din organism. Astfel musculatura se relaxează şi fibrele musculare se întind, alături de fasciile lor, alcătuite din ţesut conjunctiv, în pregătirea pentru o manevră mai profundă.
TAPOTAMENTUL
Acesta este un termen general pentru o gamă variată de lovituri cu diferite presiuni. Tapotamentul include:
■ Exercitarea unei presiuni uşoare – ciupituri, atingeri cu palma sau lovituri uşoare cu vârful degetelor (percuţie)
■ Exercitarea unei presiuni moderate – manevre de tocat, de bătătorit cu degetele şi palmele, de plescăit sau lipăit pasiv
■ Exercitarea unei presiuni puternice – manevre de lipăit activ sau de bătătorit cu pumnul.
METODE MAI AVANSATE
Tehnicile mai avansate sunt folosite în cazurile în care se doreşte creşterea circulaţiei sau stimularea unei regiuni. Aceste tehnici necesită cunoştinţe profunde din partea unui terapeut bine pregătit.
