Aproape orice specialitate medicală a avut pacienţi cu Sindromul Munchausen.
SIMPTOMATOLOGIE
Cel mai frecvent, cei afectaţi de această tulburare acuză o simptomatologie abdominală, neurologică sau psihiatrică. Ei tind să manifeste anumite modele de comportament, ce includ:
■ Prezentarea la unitatea de primiri urgenţe a spitalului, de unul singur, pentru a fi internat, deseori relatând întâmplări dramatice sau accidente grave, deseori fatale;
■ Cunoştinţe medicale de un nivel înalt;
■ O atitudine războinică faţă de personalul medical, în special dacă este provocat în legătură cu comportamentul;
■ O dorinţă de a fi supus unor investigaţii sau operaţii. De exemplu, un individ poate prefera să i se amputeze gamba, decât să permită vindecarea rănilor autoprovocate şi salvarea gambei.
Prezenţa pe piele a numeroase cicatrice indică făptui că au fost efectuate numeroase operaţii. Această dovadă fizică poate ridica medicilor suspiciunea de sindrom Munchausen.
SUSPICIUNILE
Deşi pacienţii cu sindrom Munchausen pot avea cunoştinţe despre afecţiunea medicală pe care o simulează, există anumite indicii care pot alerta personalul medical.
De exemplu, o parte dintre indivizi au cicatrice multiple, ca dovadă a unor internări anterioare în spitale. Alţii se pot plânge de o paralizie la nivelul unei gambe, de exemplu, dar când medicul examinează gamba sănătoasă, observă că şi cealaltă se mişcă involuntar.
O parte dintre pacienţi pot imita starea de inconştienţă, suportând forme foarte dureroase de simulare, fără a se mişca sau fără a se plânge de ceva. Totuşi, când le este ridicată mâna deasupra capului şi este apoi lăsată să cadă, aproape niciodată aceasta nu cade peste faţa lor.
De asemenea aceşti pacienţi se plâng de crize de epilepsie, dar niciodată nu îşi muşcă limba şi niciodată nu a fost certificată cu martori incontinenţa în timpul crizelor.
PSIHIATRIE
Nu este un lucru neobişnuit pentru persoanele afectate de sindromul Munchausen să imite chiar foarte convingător simptome psihice. De exemplu, ele pot acuza halucinaţii şi iluzii, ceea ce are ca rezultat tratamentul greşit al acestor persoane de către medic, prin prescrierea unei medicaţii psihotrope (care acţionează asupra SNC).
