Metodele prin care se poate preveni prolapsul genital includ:
Evitarea constipaţiei, care se consideră a fi un factor cu contribuţie majoră în apariţia prolapsului urogenital în societatea occidentală.
Tratamentul de substituţie hormonală – acesta ar putea scădea incidenţa prolapsului urogenital, deşi nu există date concrete care să demonstreze acest lucru.
O familie de dimensiuni mai mici şi îmbunătăţirea măsurilor de îngrijire în obstetrică – aceste aspecte au fost implicate în prevenirea prolapsului.
Naşterea prin operaţie cezariană – acesta ar putea fi un element important, deşi studiile au furnizat rezultate neconcludente.
TRATAMENTUL PROLAPSULUI
In cazul femeilor la care s-a instalat prolapsul, afecţiunea poate fi gestionată în mai multe feluri. Printre acestea se numără:
Fizioterapia – se pot face exerciţii pentru planşeul pelvin, care joacă un rol important în tratamentul femeilor cu prolaps manifest, desi nu există dovezi obiective, bazate pe studii, care să susţină această metodă.
Pesarele vaginale – pesarele oferă o variantă de tratament conservator pentru acele femei la care nu este indicată intervenţia chirurgicală. Astfel, ele pot fi folosite în cazul femeilor mai tinere, care nu şi-au întregit încă familia, la femeile gravide şi în cazul celor care nu pot suporta intervenţia chirurgicală. Pesarele pot oferi şi o ameliorare a simptomatologiei, pe perioada dinainte de intervenţia chirurgicală programată.
Pesarele în formă de inel sunt alcătuite din silicon şi polietilenă şi sunt disponibile în mai multe mărimi. Ele se introduc în vagin şi asigură susţinerea uterului şi a porţiunii superioare a vaginului. Pesarele ar trebui schimbate la fiecare şase luni, iar folosirea lor pe termen lung poate duce la complicaţii prin infecţii şi ulceraţii vaginale.
Pesarele sub formă de inele sunt disponibile în diferite mărimi. Ele sunt poziţionate orizontal în pelvis, unde susţin uterul şi partea superioară a vaginului.
Chirurgia – intervenţia chirurgicală oferă o soluţie definitivă pentru prolapsul urogenital. Operaţiile sunt efectuate, în general, sub anestezie generală şi necesită internarea în spital pe o perioadă de patru până la cinci zile.
Operaţia pentru prolaps include reconstrucţia planşeului pelvin, cu sau fără histerectomie vaginală, în funcţie de gradul şi tipul de prolaps prezent. După operaţie, se lasă un cateter montat în vezica urinară şi un pansament în vagin, pe o perioadă de 24 de ore.
Convalescenţa durează, în general, între patru şi şase săptămâni şi pe parcursul întregii vieţi ar trebui evitate: ridicarea greutăţilor, exerciţiile de forţă şi constipaţia, pentru a reduce riscul reapariţiei prolasului.
